Olanda transferă lingouri din principalele seifuri ale Occidentului, la fel ca și Franța și India. Asta în timp ce Polonia, China și Turcia își măresc rezervele.
Aurul nu se mișcă foarte des. Este un demers costisitor, dificil, care necesită o asigurare și o operațiune de transport extrem de complexă. Așadar, atunci când zeci de tone își schimbă țara sau continentul, mișcarea contează mai mult decât pare.
Decizia băncii centrale olandeze de a muta 86 de tone de aur de la New York și Ottawa la Londra face parte dintr-o analiză mai amplă, în care s-au invocat „tulburările geopolitice tot mai mari” și necesitatea unei pregătiri pentru eventualitatea unor crize majore.
După transfer, proporția rezervelor olandeze deținute la New York a scăzut de la 31,3% la 18,5%, majoritatea fiind acum deținută la Londra. În total, Olanda are aproximativ 612 tone de aur.
Mesajul nu este că Olanda își „retrage” aurul din Occident. Îl mută într-o jurisdicție în care să aibă un acces mai rapid. Dar este un vot clar pentru principiul că, într-o criză, nu este suficient să deții un activ; trebuie să-l poți și utiliza.
