În România de astăzi, nostalgia după comunism reapare tot mai des în discursul public, extremismul câștigă teren în online, iar tot mai mulți tineri își formează opiniile politice și sociale direct din rețelele sociale.
Întrebarea nu mai este dacă există o distopie în felul în care înțelegem trecutul, ci cât de mare a devenit ea. De la idealizarea lui Ceaușescu și până la banalizarea unor ideologii radicale, de la neîncrederea în democrație până la ostilitatea față de „străini”, multe dintre tendințele care par noi au, de fapt, rădăcini istorice vechi și mecanisme bine cunoscute.
Am discutat despre toate acestea cu Adrian Majuru, istoric, antropolog și director al Muzeul Municipiului București, unul dintre cei mai atenți observatori ai felului în care s-a schimbat societatea românească în ultimele decenii.
Cu experiență inclusiv în învățământ (a fost profesor de istorie și educație civică), Majuru vorbește fără menajamente despre felul în care necunoașterea istoriei recente îi face pe tineri vulnerabili în fața manipulării, despre ruptura dintre generații și despre motivele pentru care societățile ajung să își construiască periodic „dușmani”.
Dincolo de explicațiile istorice, discuția ridică și o întrebare incomodă pentru prezent: cât din ceea ce trăim astăzi ține de politică și cât ține, de fapt, de educație, familie, comunitate și capacitatea unei societăți de a-și transmite lucid propriul trecut?
