Mă gândesc că fiecare își va lua din textul de mai jos doar ce îi confirmă prejudecățile. Nu judec, e dreptul dumneavoastră să alegeți. Suporterii lui Edmond Niculușcă vor zice că dau într-un om când e căzut, iar criticii lui vor spune că încerc să-l spăl. Dar cred că „discuția merdenelelor” trebuie să fie puțin mai complicată decât Niculușcă cel rău/Niculușcă cel bun. Pentru că nimic în viață nu este atât de simplu.
Niculușcă e același om care a realizat la „Mița” o expoziție formidabilă dedicată disidentei anticomuniste și scriitoarei Monica Lovinescu, la care au participat mii de tineri. Oameni din Generația Z au învățau ceva despre comunism, ceva care era greu de transmis altfel.
Tot el a făcut, gratuit, unele dintre cele mai fascinante tururi ale Bucureștiului,cu sute de oameni, oglindind istoria și personajele orașului.
Dar tot Niculușcă este cel care a promis o „Mița” incluzivă și, de fapt, a cățărat-o pe o bicicletă-Maserati, elitistă și posh. Ne-am trezit, fără niciun avertisment, că am greșit ceva și că greșeala asta ne face mai puțin oameni. Și atunci oamenii s-au grăbit să se apere.
Pe scurt, pentru cine n-a avut acces la Internet zilele trecute sau citește textul acesta în 2031, când problemele noastre vor fi cu totul altele și nu o să mai știm de la ce ne-am luat în august 2026. Dacă sondajele de opinie merg tot așa, merdenelele vor fi ele însele un lux.
