Pe Dunăre nu curge mai puțină apă de la an la an, iar explicația pentru debitul redus al fluviului din această perioadă este alta. Monica Ioniță-Scholz, o cercetătoare din România, care lucrează de două decenii în Germania unde face prognoze pentru râuri, explică, într-o analiză, de ce schimbările climatice se „resimt acut” în sectorul românesc al Dunării.
Monica Ioniță-Scholz e cercetător științific la Institutul Alfred Wegener pentru Cercetări Marine și Polare din Bremerhaven și face prognoză lunară și sezonieră pentru râurile din Germania.
Marți dimineață, Dunărea a atins, la intrarea în ţară, un nou minim istoric al debitului, de 1370 mc/s, mult sub media multianuală lunară de 3900 mc/s.
Ce arată datele strânse în ultimele decenii
Pentru Dunăre, datele din ultimii 20-30 de ani nu arată că am avea mai puțină apă de la an la an, susține cercetătoarea într-o analiză InfoClima.ro. Ele arată însă că apa se distribuie diferit pe parcursul anului. Mai exact, iernile mai calde și topirea mai timpurie a zăpezii fac ca apa să fie disponibilă mai devreme în an. Așa avem mai multă apă la sfârșitul iernii și începutul primăverii și mai puțină apă în anotimpul foarte cald, spune ea.
