După zeci de incursiuni de drone provenite din conflictul ruso-ucrainean în spațiul aerian al României, mare parte din populație s-a întrebat, pe bună dreptate, de ce nu doborâm măcar una. Unii analiști au spus că România, prin incapacitatea ei de a reacționa, pune în pericol capacitatea de descurajare a NATO pe Flancul Estic. Avem doar avioane de vânătoare decente, sisteme care și-au demonstrat eficiența în conflicte reale, precum Gepard, și chiar complexele sisteme de apărare aeriană Patriot.
- articolul continuă mai jos -
Acum, că un avion F-16 a doborât, în sfârșit, o dronă care nu avea ce căuta în spațiul nostru aerian, aud o mulțime de oameni în jurul meu care spun că „e scump, dom’le, scump” să dobori cu un F-16 un astfel de vehicul aerian fără pilot. Că alții folosesc metode mult mai accesibile etc. Greu de mulțumit populația României… Mă întreb cât de mari ar fi fost pagubele financiare dacă această dronă intra, din nou, într-un bloc de locuințe sau în Barajul Siriu din Buzău. Cu siguranță mult mai mari decât costul unei rachete aer-aer de câteva sute de mii de euro.
Nu folosirea rachetelor scumpe ar trebui să ne deranjeze sau să ne scandalizeze în activitatea Armatei Române, ci contractele de zeci de milioane de euro date unor firme care livrează produse neconforme, precum containerele de campanie de la Slatina, sau oficialii care iau șpagă pentru a permite construcții ilegale aproape de depozite militare și radare. Sau procedurile netransparente prin care au fost acordate anumite contracte SAFE. Dar ne îndepărtăm de subiect.
