Articol publicat în Le Monde de Marc Pierini,fost ambasador al Uniunii Europene în Turcia (2006–2011) și senior fellow al Fundației Carnegie Europe. Via Rador
În ajunul summitului Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), care va avea loc la Ankara marți, 7 iulie, și miercuri, 8 iulie, președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, și-a înmulțit declarațiile privind necesitatea participării Turciei dacă Europa dorește să construiască o veritabilă politică de securitate. Turcia dispune, fără îndoială, de atuuri industriale importante, însă o întrebare îi preocupă pe liderii europeni: este oportun un parteneriat formal cu omologul lor turc în actualul context geopolitic?
- articolul continuă mai jos -
Poziția Ankarei se sprijină pe doi piloni: un președinte puternic și o industrie de apărare performantă. Este adevărat că Turcia și-a dezvoltat o industrie de apărare inovatoare și competitivă în numeroase domenii. În paralel, președintele Erdoğan, confruntat cu dificultăți pe plan intern, pune în valoare acordurile încheiate între companii turce și europene pentru a-și asigura un loc în viitoarea arhitectură de securitate a Europei. La nivel național, obiectivul său este de a masca dificultățile electorale, economice și sociale, de a flata înclinațiile naționaliste ale unei părți importante a electoratului și de a se impune drept figura tutelară a Turciei într-o lume aflată în plină transformare. La nivel internațional, urmărește să reducă la tăcere criticile partenerilor externi privind modul său de guvernare.
