Analiză Le Monde, via Rador: Greu de urmărit jocurile de putere și negocierile politice care se desfășoară în România de la 5 mai, momentul în care Partidul Social Democrat (PSD) și extrema dreaptă au răsturnat guvernul liberalului Ilie Bolojan (Partidul Național Liberal – PNL). La fel de greu de înțeles și calculele președintelui centrist Nicușor Dan, care, de atunci, a văzut de două ori cum premierul desemnat de el a eșuat să obțină o majoritate parlamentară.
- articolul continuă mai jos -
Pe 14 iunie, tehnocratul Eugen Tomac, în vârstă de 45 de ani, s-a retras înainte chiar de votul de învestitură. Luni, 22 iunie, liberalul Adrian Veștea, 52 de ani, a fost nevoit să renunțe după ce a obținut doar 189 de voturi din cele 233 necesare pentru majoritate, nefiind susținut nici măcar de propriul partid, PNL, condus de Ilie Bolojan. Susținătorii acestuia din urmă îl acuză pe Adrian Veștea că i-a trădat, negociind pe ascuns o alianță cu PSD. Cei etichetați drept „puciști” s-au apărat invocând stabilitatea și „interesul național”.
Marți, președintele Nicușor Dan a reluat consultările cu partidele, sperând să găsească o altă soluție. Ecuația este complicată chiar și pentru un matematician de formație, în condițiile existenței a trei blocuri parlamentare aflate în opoziție reciprocă: PSD, al cărui profil oscilează între centru-stânga și populism conservator; blocul centrist și liberal; și extrema dreaptă, reprezentată în principal de AUR, formațiune pe care Nicușor Dan nu o dorește la guvernare.
