Problemele de memorie care apar în jurul vârstei de 45 de ani sunt, în majoritatea cazurilor, consecințe ale oboselii, stresului sau lipsei de somn. În unele cazuri, însă, pot fi primele semne ale unei boli neurodegenerative care va fi diagnosticată abia după 20 sau 30 de ani, atrage atenția o echipă de cercetători de la Universitatea Otago, din Noua Zeelandă.
Oamenii de știință au analizat probe de sânge recoltate de la 856 de adulți, toți în vârstă de 45 de ani, pentru a măsura nivelul proteinei pTau181, un biomarker asociat cu boala Alzheimer. Participanții care raportaseră tulburări de memorie în viața de zi cu zi aveau, în medie, niveluri mai ridicate ale proteinei pTau181 decât cei care nu semnalaseră astfel de probleme, deși testele cognitive standardizate și imagistica prin rezonanță magnetică a creierului nu evidențiau încă diferențe.
Rezultatele, publicate în revista GeroScience, în mai 2026, sugerează că procesele biologice asociate bolii Alzheimer pot debuta cu mult înainte de apariția simptomelor clinice care duc la stabilirea diagnosticului – de regulă, după vârsta de 70 de ani.
Tratamentele actuale pentru demența Alzheimer încetinesc evoluția bolii, însă au cele mai bune rezultate dacă sunt administrate în stadii incipiente. Așadar, identificarea persoanelor cu risc crescut printr-o simplă analiză de sânge ar putea deveni, în următorii ani, o alternativă mai puțin invazivă la procedurile de diagnostic folosite astăzi.
