Am parcurs recent peste 3.000 de kilometri prin Finlanda. Depășiri am văzut — dar nu depășiri forțate, cu blițul aprins și presiune psihologică. Șoferii de acolo stau în spatele tău la distanță corectă, pot aștepta și 10-15 minute până apare un moment sigur, apoi depășesc rapid și se retrag. În toată această distanță am văzut cam atâtea depășiri agresive cât aș fi văzut pe drumul București-Ploiești, dus. Fără claxoane din nerăbdare, fără intrări forțate în trafic, fără grabă ca stare permanentă. Depășirea e un act tehnic acolo, nu un act de dominanță. Întoarcerea în România a fost, ca de fiecare dată, un șoc cultural. Și m-a făcut să mă gândesc serios la întrebarea pe care nu ne-o punem destul de des: de ce conducem așa cum conducem și cât ne costă asta — în vieți și în bani?
Datele oficiale ale Comisiei Europene pentru 2024 spun totul: România înregistrează 77 de decese rutiere la un milion de locuitori, față de media UE de 44. Finlanda și țările nordice sunt la 20–25 per milion. Asta înseamnă că pe drumurile din România mor de aproape patru ori mai mulți oameni per locuitor decât în Finlanda. Iar această diferență nu se explică complet prin infrastructură sau prin numărul de mașini — se explică în mare parte prin comportament. Și comportamentul acesta are un preț direct, pe care îl plătim cu toții prin primele RCA din ce în ce mai mari.
