Semnarea pactului Molotov-Ribbetrop. FOTO: Pictorial Press, Pictorial Press Ltd / Alamy / Profimedia
Mai mult decât un act gangsteresc de lichidare a libertăţii popoarelor, Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 este punctul culminant al unei ambiţii de a remodela istoria şi natura umană. Iar umbra lui august 1939 se ȋntinde asupra Rusiei autocrate din anul de graţie 2026, scrie profesorul Ioan Stanomir, într-un articol de opinie publicat de HotNews.
Ziua ȋn care se ȋncheie Pactul Ribbentrop- Molotov este cea ȋn care totalitarismul se află la zenit. În Eurasia tiraniile decid soarta a ȋntregi naţiuni, ȋn vreme ce ordinea partidului-stat şi a ideocraţiei pare să ȋntruchipeze viitorul.
Stalin şi Hitler sunt imaginile terifiante ale mutaţiei care ȋşi află rădăcinile ȋn catastrofa Marelui Război. Vieţile paralele ale celor doi tirani, spre a relua formula plutarhiană a sintezei lui Alan Bullock, sunt inseparabile de prăbuşirea vechii ordini. Cei doi sunt, spre a relua propria lor definiţie, conducători revoluţionari. Vocaţia lor este de a grăbi naşterea unei alte lumi. Revizionismul ce triumfă la 23 august 1939 este consecinţa firească a unei opţiuni ideologice.
URSS şi Germania nazistă sunt formele ȋn care se manifestă această noutate absolută a totalitarismului. A judeca aceste două imperii ideocratice prin prisma conceptelor clasice este o eroare tragică: contemporanii care au ales să ignore nucleul de rău radical pe care se ȋntemeiau noile regimuri au contribuit, dramatic, la tragedia Europei. Claritatea vizionară a unui Raymond Aron a rămas, ȋn acest interval istoric, o atitudine marginală.
