Excesul de grăsime viscerală și sedentarismul sunt doi dintre factorii implicați în dezvoltarea rezistenței la insulină, o afecțiune metabolică tăcută, care crește riscul de diabet zaharat de tip 2 și boli cardiovasculare. Dr. Lorena Stan, medic specialist de Medicină internă în Rețeaua de Sănătate Regina Maria, explică mecanismele prin care apare rezistența la insulină, de ce este important ca ea să fie depistată și tratată, precum și ce legătură există între această condiție și îmbătrânirea sănătoasă.
Longevitatea înseamnă să adaugi viață anilor, mai mulți ani în care te bucuri de energie, claritate și autonomie. Adică ani fără probleme de sănătate majore, fără diabet zaharat de tip 2, fără boli de inimă care să ducă la infarct miocardic sau accident vascular cerebral, ani în care mobilitatea este păstrată, iar mintea rămâne limpede.
În ecuația îmbătrânirii sănătoase, depistarea și tratarea la timp a rezistenței la insulină are un rol important, în caz contrar bolile cronice ale vaselor de sânge și nu numai fiind favorizate, iar îmbătrânirea biologică, accelerată.
Indicele HOMA: Testul matematic care arată cât de obosit este pancreasul
În principiu, orice persoană poate dezvolta rezistență la insulină, temporară sau cronică. „Începem să avem rezistență la insulină atunci când, pentru aceeași cantitate de insulină celulele răspund mai puțin decât răspundeau înainte”, explică dr. Lorena Stan, medic specialist de Medicină internă.
