Din anul 2002, Irina Buta locuiește într-un salon de spital din Drobeta Turnu Severin. Da, spitalele nu sunt pentru asemenea situații. Conform normelor contractului pe care spitalele le au cu Casa de Asigurări de Sănătate, internarea unui pacient poate dura maximum 365 de zile. Dar aici, la ușa salonului cu trei paturi, o găsesc zâmbind pe Irina, într-o dimineață de iulie. Lângă ea se afla Ileana Moescu, asistenta șefă a secției, de care Irina este vizibil atașată.
Asistenta Moescu lucrează aici de 30 de ani și își amintește și astăzi cum „a primit-o” pe Irina în urmă cu 24 de ani.
„De fiecare dată, răspunsul sec al asistenței sociale este că nu există locuri”, spune Elena Bololoi, directoarea de îngrijri și purtătoarea de cuvânt a Spitalului Județean de Urgență din Drobeta Turnu Severin, într-un dialog cu HotNews.
Mai mult, de un sfert de secol, statul român nu a reușit să o identifice.
În afara problemelor cunoscute, în România mai apare o modificare, firească, socială. „S-a dus, ușor-ușor, generația care își îngrijea bătrânii acasă”, spun specialiștii cu care HotNews a vorbit.
