Meditațiile acasă ori la profesor, precum și implicarea directă a părinților aduc școlilor o faimă pe care, de fapt, nu o merită. FOTO: Shutterstock
În fiecare an, după afișarea rezultatelor la Evaluarea Națională, școlile sunt ierarhizate în funcție de mediile obținute de elevi, iar cele din fruntea clasamentelor sunt considerate exemple de performanță. Maria Ștefania Manea, profesoară de Limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Capitală, spune însă că aceste topuri spun doar o parte din poveste.
În opinia sa, ele nu reflectă doar munca elevilor și a profesorilor, ci și diferențele de resurse dintre familii, accesul la meditații și faptul că sistemul măsoară nota finală, nu progresul fiecărui copil. Redăm, cu acordul autoarei, opinia ei, publicată și pe pagina personală de Facebook.
A apărut, din nou, topul școlilor cu cele mai bune rezultate la Evaluarea Națională. Din nou, aplauze, etichete de „școli de elită” și clasamente. Din nou, aceeași iluzie.În România, măsurăm exclusiv nota de la final. Nu ne uităm niciodată la progres. Nu ne pasă cum un copil a fost ajutat să urce de la nota 5 la nota 7. Ne interesează doar media finală, gata livrată. Și uite așa, începem să dezbatem aceleași teze false: stat versus privat. „Aaa, dar privații au resurse, noi nu avem!”. Să fim sinceri: privatul nu are mereu mai multe resurse financiare decât statul (ba chiar concurența statului este adesea neloială, și pot argumenta asta o zi întreagă).
