În realitatea românească, Evaluarea Națională de la sfârșitul clasei a VIII-a nu mai orientează nimic; ea distribuie brutal. Ea nu oferă feedback pentru optimizare, ci pune o ștampilă definitivă. Iar atunci când rezultatul unei evaluări devine unicul criteriu de triere pentru accesul la un liceu considerat „bun”, funcția sa de sprijin dispare complet, fiind înghițită de logica feroce a competiției și selecției, scrie profesorul Mircea Bertea, într-un text publicat astăzi de Hotnews.
De la începutul acestui mileniu, în fiecare început de vară, România trăiește dramatic perioada fierbinte a Evaluării Naționale (așa ortografiază Ministerul Educației și Cercetării această sintagmă, deși în textul Legii nr. 198/2023, legea învățământului preuniversitar, sintagma este ortografiată cu literă mică: evaluarea națională, s.n., MB), evaluare destinată elevilor absolvenți ai clasei a VIII-a din întreaga țară.
O emoție și ea națională, cu mize aproape vitale, se instalează în casele și în sufletele a sute de mii de familii. Note afișate pe ecrane, zecimale care despart destine, contestații, lacrimi și un sentiment copleșitor de prea multă încărcare emoțională și educațională.
Documentele și reglementările Ministerului Educației și Cercetării numesc acest proces, cu sobrietate birocratică, „Evaluare Națională”. Și o transformă concomitent în concurs de admitere în liceu, un instrument de selecție cu efecte adesea ireversibile asupra parcursului educațional și personal al elevilor. Un construct educațional sută la sută românesc!
