Imaginează-ți că ai avea o mașină a timpului, cu care te întorci în 1950. Noul tău mediu nu este unul fermecător. Comunismul se instala în țară, dar încerci să te acomodezi. Primești un loc de muncă într-un birou pe un șantier, dar și asta se dovedește a fi o dezamăgire. Nu este vorba doar de ororile vieții profesionale: trebuie să scrii la mașini de scris greoaie, să „umfli” producția ca șefii să dea bine în ochii Partidului, ci și de bani. Primul tău fluturaș de salariu este derutant de mic: 337 de lei net. Atât era salariul mediu pe țară, conform Statisticii. O pâine albă costa 4.36 de lei, un kilogram de carne 7.56 lei.
Dacă te întorci și mai departe în timp, lucrurile stau și mai rău. Un „salariu bun” în 1916 era de aproape 400 de lei.
De fapt, viața în secolul XXI este, fără îndoială, mult mai bună decât în anii 1950 sau 1970. Din 1916, durata medie de viață în România aproape că s-a dublat. Așadar, chiar dacă ai reușit să construiești o mașină a timpului, s-ar putea să fie mai bine să rămâi pe loc, în prezent.
Ce explică aceste diferențe de bogăție și calitate a vieții între generații? Răspunsul este creșterea economică. În general, calitatea vieții este legată de evoluția creșterii economice. Iar traiectoria generală a economiei în ultimii 100 de ani a fost de creștere, cu puține excepții (pandemie sau criza financiară din 2007-2008, spre exemplu)
