Imaginează-ți următoarea situație. Lucrezi de cinci ani într-o firmă din România. Salariul tău este într-un program de salarizare. Concediile medicale, evaluările anuale și fișa postului sunt într-o aplicație de resurse umane. Pontajul îți urmărește orele într-un al treilea sistem. Conversațiile zilnice cu colegii circulă printr-o platformă internă. Documentele semnate sunt într-un al patrulea program. Codul tău numeric personal este în toate.
Săptămâna aceasta, în programul de resurse umane apare un buton nou. Pictograma e strălucitoare, are cuvântul „AI” alături, iar dacă apeși pe el, aplicația „rezumă” evaluarea ta anuală sau „analizează” istoricul tău profesional. Lucrul pare util. Întrebarea pe care nimeni nu ți-o pune și pe care nici tu nu o pui: unde ajung, fizic, datele tale când apeși butonul respectiv?
Răspunsul, în cele mai multe cazuri din 2025-2026, este surprinzător.
Cum funcționează, în realitate, butonul „AI”
Producătorii de software de business au avut, în ultimele 18 luni, presiune mare să adauge funcții AI în produsele lor. Construirea unui model AI propriu costă mult și durează ani. O scurtătură mult mai rapidă este conectarea aplicației la un API extern, oferit de o companie mare de inteligență artificială (OpenAI, Google, Anthropic și altele). Câteva săptămâni de muncă tehnică, un contract semnat, iar aplicația poate afișa butonul „AI” în interfață.
