Armata română s-a retras la sfârșitul lui iunie 1940 din aceste teritorii în urma unui ultimatum emis de Uniunea Sovietică. Istoricul Adrian Cioflâncă, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER) și membru în colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a explicat într-un interviu contextul în care a avut loc retragerea și modul în care s-a petrecut.
- articolul continuă mai jos -
Reporter: Care era contextul geo-politic de la sfârșitul lunii iunie 1940 în care se găsea România?
Adrian Cioflâncă: În vara lui 1940 suntem la 10 luni după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, suntem la aproape un an de la semnarea Pactului Ribbentrop – Molotov care a dus la împărțirea Poloniei și a permis Uniunii Sovietice să împartă Polonia după ce statul polonez a fost atacat de Germania Nazistă la 1 septembrie 1939 și să revendice în vara anului 1940 Basarabia și o bucată din Bucovina.
De asemenea, în privința războiului, Franța tocmai fusese înfrântă în mai – iunie 1940, fuseseră ocupate statele nordice, așadar Germania era în poziția de a dicta ce urma să se întâmple în mare parte din Europa și de asemenea avem URSS revendicând un rol geo-politic și militar în această zonă din Europa de est și revendicând teritorii care făceau parte din România Mare prin cele două note ultimative transmise României după 26 iunie 1940.
