Mult timp, ajustările de prețuri de transfer (TP) au fost privite de contribuabili și autorități ca un teritoriu separat de TVA, concentrat pe zona stabilirii de activități atribuite fiecărui partener din modelul operațional.
Ajustările de prețuri de transfer, cunoscutele true-up sau true-down, erau tratate ca mecanisme pur fiscale când ajustarea era realizată agregat pentru a atinge un anumit nivel de profitabilitate, fără legătură cu o livrare prealabilă identificabilă, și, ca atare, neincluse în sfera TVA. Se efectuau, de asemenea, și ajustări care modificau prețul și care au fost tratate ca ajustări ale bazei impozabile din perspectiva TVA.
În lipsa unor prevederi legale distincte privind tratamentul TVA aplicabil ajustărilor de prețuri de transfer, acesta a venit în cele din urmă sub forma interpretărilor trasate în hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) în cadrul unei serii de cazuri unde au fost adresate întrebări atât pentru ajustările de prețuri de transfer care privesc modificări de preț cât și cele care aduc profitabilitatea la nivel de piață, conform metodologiei de prețuri de transfer aplicată.
Cea mai recentă hotârăre emisă de CJUE a fost în cauza Stellantis Portugal (C-603/24) care aduce o clarificare esențială, dar într-o manieră mai nuanțată decât părea din opinia Avocatului General pe aceeași speță și anume: ceea ce contează pentru TVA nu este scopul economic al ajustării, ci existența unei legături directe între o prestație și contraprestația primită, în cadrul unui raport juridic cu obligații reciproce. Iar atunci când această legătură lipsește, ajustarea nu constituie, în principiu, o operațiune impozabilă.
