Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) unifică practica judiciară și aduce, totodată, o clarificare asupra modului de înțelegere a mecanismului TVA, cu implicații directe în activitatea contribuabililor și a organelor fiscale, prin decizia RIL nr. 6/2026, a cărei motivare a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 443 din 26 mai 2026.
Clarificarea vizează dreptul contribuabililor de a reporta soldul negativ de TVA în perioadele fiscale ulterioare care, în virtutea dezlegărilor Înaltei Curți, nu este supus prescripției. Acest drept este distinct de dreptul la rambursare, care rămâne supus prescripției, cele două drepturi având natură juridică diferită.
Pentru a înțelege pe deplin efectele Deciziei ICCJ este necesară analiza distincției fundamentale pe care instanța o face între două noțiuni specifice mecanismului de TVA care pot părea similare, dar care sunt juridic și fiscal distincte, respectiv: opțiunea de a reporta soldul negativ de TVA acumulat și opțiunea de a solicita rambursarea acestui sold.
ÎCCJ a stabilit că doar rambursarea TVA generează la momentul solicitării acesteia prin exprimarea opțiunii de rambursare un drept de creanță în favoarea contribuabilului în aplicarea regulilor procedural fiscale. Prin urmare, este supusă prescripției aplicabile creanțelor fiscale. În schimb, reportarea soldului negativ nu dă naștere unei creanțe distincte, ci aceasta reprezintă, în aplicarea dezlegărilor Curții, o simplă operațiune tehnică de regularizare în cadrul mecanismului de determinare a TVA.
