În perioada comunismului, Amara era o destinație importantă pentru oamenii de rând care optau pentru turismul de tratament. Începuturile stațiunii nu au fost însă în comunism, ci înainte de Primul Război Mondial. HotNews a discutat cu Ileana Szasz, editoarea volumului „Salutări de la Amara! Fragmente de arhitectură și memorie colectivă”, care reconstituie povestea locului.
Volumul a fost realizat de autoarele Romelia Călin, Iuliana Dumitru, Adelina Ștefan și Ștefania Tîrcă și a fost publicat la editura Studio Zona, în colaborare cu Asociația VIRA.
Stațiunea Amara se află la 135 de kilometri de București, lângă Slobozia, și a fost puternic dezvoltată de regimul comunist pentru oamenii simpli.
„Aveam sindicalistul, cooperativistul și cei care apelau la ONT (Oficiul Național de Turism – n. red.). La ONT apelau oameni din mai multe categorii sociale. În cazul sindicaliștilor și al celor care lucrau în cooperative, în principiu ajungeau de foarte multe ori preventiv la tratament. Asta era din considerente ideologice, și anume că regimul își dorea oameni ai muncii care să fie apți și puternici. Nu se urmărea ca tratamentele de la Amara să aibă rol doar de intervenție, adică atunci când este deja prea târziu. Asta era ideea cu care erau promovate hotelurile stațiunii”, spune Ileana Szasz, în discuția cu HotNews. Era ca un fel de spa, accesibil tuturor în perioada comunistă.
