Există o scenă extraordinară povestită de Ion Vianu în Amor intellectualis, o scenă la care mă întorc obsesiv ori de câte ori încerc să înțeleg relația complicată dintre România și identitatea romă. În câteva secunde de furie, orgoliu și luciditate, ea reușește să spună mai mult decât zeci de rapoarte, strategii guvernamentale sau conferințe despre incluziune.
La Capșa, în Bucureștiul interbelic, Dan Barbilian – marele matematician și poet cunoscut drept Ion Barbu – este provocat într-o discuție despre originile sale.
Cineva îi contestă identitatea de rom și îi spune că, de fapt, ar fi armean. Barbilian se ridică brusc, lovește cu bastonul și răspunde aproape violent: „Am venit aici ca rob, cu cuceritorii!”.
Este un moment de mândrie exprimată cu năduf.
Este unul dintre acele momente rare în care un om refuză complet dreptul societății de a-i stabili identitatea.
