În România, neîncrederea în teste are o sociologie proprie. Credem în măsurare cât timp ea confirmă imaginea pe care o avem despre noi, dar devenim filosofi ai relativității de îndată ce rezultatul ne rănește orgoliul. Profesorii invocă programa, părinții invocă generația, politicienii invocă adversarii, iar criticii testării invocă, adesea pe bună dreptate, limitele instrumentului. Numai că un test nu devine adevăr absolut atunci când ne avantajează și eroare metodologică atunci când ne contrazice. Prima obligație a unei lecturi serioase este să nu confundăm nici cifra cu realitatea, nici imperfecțiunea cifrei cu inexistența realității.
- articolul continuă mai jos -
Edupedu.ro a publicat rezultatele PISA2025 care arată că România a depășit pragul de 50% la analfabetism funcțional la Matematică, se apropie rapid de acest prag și la Citire, arată studiul global în rândul elevilor de 15 ani
PISA nu este un recensământ și nici un examen din programa națională, nu măsoară întreaga inteligență a unui copil, cultura lui, imaginația, caracterul sau felul în care știe să trăiască împreună cu ceilalți. Testează, pe un eșantion reprezentativ de adolescenți de 15 ani, dacă aceștia pot folosi lectura, matematica și științele în situații apropiate de viața reală. Scorurile sunt estimări, nu note trecute în catalog, iar diferențele mici trebuie citite cu prudență. Clasamentul exact, atât de iubit de presă și de guverne, spune uneori mai mult decât pot susține datele, iar un loc în plus sau în minus produce titluri mari și explicații mici.
