Nu știu dacă Nicu Ceaușescu (1 septembrie 1951-26 septembrie 1996) s-a gândit să-și scrie memoriile. Declarațiile sale publice de după 1990 au fost rare, prudente și extrem de laconice. Și-a mărturisit sprijinul pentru FSN, dar nu din rațiuni ideologice, ci pur și simplu pentru că acolo mai recunoștea niște nume și niște chipuri.

Îi cunoștea personal pe Iliescu, Roman, Brucan, Marțian Dan, Bârlădeanu, Năstase, Mihai Bujor Sion. Fusese amic cu unii dintre marii îmbogățiți ai tranziției (Copos). Fusese unul dintre protectorii lui Cristoiu. Era amic cu Adrian Păunescu. În anii ’80, viața sa pendula între gașca utecistă și gașca de cartier. Între Boștină și Serghei Mizil. Între ședințe interminabile și beții iresponsabile. Între falsa austeritate și sibaritismul de mahala.

- articolul continuă mai jos -

Menit să-l domesticească, mariajul cu Poliana Cristescu a fost un complet fiasco. În 1969, Gheorghe Apostol fusese zburat din conducere pentru că divorțase cândva de o „veche tovarășă”. Nicu făcea carieră deși divorțase de o „nouă tovarășă”. Între alte teribile metehne ale tovarășei Lenuța era obsesia de a controla în cele mai mici detalii viețile intime ale propriilor odrasle. Pentru Poliana a avut o slăbiciune specială.