Prin natura meseriei de ziarist, am intrat în contact, de-a lungul timpului, cu persoane care au fost parte a sistemului de forță, de dinainte de 1989 și de acum. Toți aveau același discurs. L-am auzit de la Chișinău și am tresărit.
Alegerea lui Nicușor Dan a echivalat pentru mulți dintre susținătorii săi cu momentul despărțirii României de trecut. Cu o formare academică solidă, venit din societatea civilă și cunoscut pentru tenacitatea sa de a lupta cu statul, Nicușor Dan deținea toate datele.
Într-un an de zile, prin alegerile pe care le-a făcut, actualul președinte a reușit să se distanțeze de cei care l-au susținut. Declarațiile sale făcute în apărarea actualului șef al SPP, Lucian Pahonțu, nu sunt decât un alt semn al rupturii de aceștia, dacă nu chiar definitive.
Însă încercarea de muta în registrul banalului anchete de presă care au documentat prezența lui Pahonțu în trupele Securității trimise în dispozitivele de reprimare a manifestațiilor din 21 Decembrie 1989 și 13 iunie 1990 arată mai mult decât atât. O victorie a sistemului care a supraviețuit după decembrie 1989 și ai cărui exponenți rămân în poziții cheie, din care pot influența deciziile, indiferent de cine este ales să exercite puterea.
