Nicușor Dan a ținut marți un discurs la Catedrala Națională din București, la un eveniment al tinerilor ortodocși. Printre altele, președintele a pledat pentru un „naționalism sănătos”, fără să explice însă ce înțelege prin această formulă. Ce a vrut, de fapt, să spună președintele?
Există în spațiul public tendința de a suprapune naționalismul peste patriotism. Unii fac această echivalare convinși că este corectă. Alții știu că cele două concepte nu sunt identice, dar preferă să le confunde.
- articolul continuă mai jos -
O parte consistentă a tradiției naționaliste românești a susținut ideea unei națiuni construite pe baze etnice, cu o componentă religioasă puternică și cu tendința de a privilegia o identitate etnică și religioasă majoritară. În studiile despre naționalism, această perspectivă este desemnată, între altele, prin termenul de etnonaționalism.
Etnonaționalismul a avut un rol important în Europa secolelor XIX și XX. El a contribuit la formarea conștiinței naționale, a mobilizat comunități și a stat la baza construcției unor state naționale. Dar aceeași idee a națiunii definite în primul rând etnic a alimentat și conflicte, excluderi și războaie care au însângerat continentul, inclusiv cele două conflagrații mondiale.
