În economie există momente în care nu lipsa resurselor reprezintă problema, ci modelul după care acestea sunt utilizate, iar România se află într-un astfel de moment.
După un deceniu de creștere susținută, economia încetinește, în timp ce dezechilibrele fiscale se adâncesc. PIB-ul a avansat cu doar 0,9% în 2024 și 0,7% în 2025, iar în primul trimestru din 2026 a scăzut cu 1,7% față de anul anterior. În același timp, însă, paradoxal, investițiile străine continuă să crească, piața tranzacțiilor înregistrează niveluri record, proiectele de infrastructură finanțate din fonduri europene se extind, iar aderarea la OCDE se apropie de finalizare.
Așadar avem oportunități, capital și perspective, dar lipsește tranziția către un nou model de creștere.
Pentru că întrebarea esențială nu mai este cât putem consuma, ci cât putem produce, inova și investi. Modelul economic care a susținut dezvoltarea României în ultimii ani s-a bazat într-o măsură importantă pe consum, alimentat de deficite bugetare și de creșterea rapidă a datoriei publice. Acest model a generat convergență și a susținut creșterea veniturilor, dar își arată tot mai clar limitele. O parte tot mai mare a consumului intern se transferă către alte economii prin importuri, în timp ce costurile finanțării datoriei reduc spațiul disponibil pentru investiții productive.
