Pe scurt. Un implant dentar se integrează în os în 3 până la 6 luni, mai repede la mandibulă, mai lent la maxilar. Osul de sub dintele pierdut începe să se retragă din primele săptămâni: până la 50% din lățimea crestei dispare în primul an, iar două treimi din pierdere se produc în primele trei luni. Momentul intervenției cântărește, așadar, aproape la fel de mult ca tehnica.
Cei mai mulți pacienți ajung la implant târziu. Nu din nepăsare, ci pentru că un dinte lipsă din zona laterală nu doare și nu se vede când zâmbești. Între extracție și decizia de a pune ceva la loc trec, de multe ori, ani buni. În tot acest timp, sub gingie se întâmplă ceva ce nu se simte deloc.
Ce se întâmplă cu osul după ce pierzi un dinte?
Lățimea crestei alveolare scade cu până la 50% în primul an de la extracție, iar la șase luni studiile de morfometrie raportează reduceri de până la 63% din lățime și până la 22% din înălțimea inițială. Explicația este mecanică, nu misterioasă: rădăcina dintelui era motivul pentru care osul exista acolo. Fără forțele transmise prin masticație, organismul retrage țesutul pe care nu îl mai folosește.
Procesul nu se oprește după primul an. În lipsa unei proceduri de prezervare a crestei făcută chiar la extracție, 40-60% din volumul osos se pierde în primii doi sau trei ani, după care ritmul scade la 0,25-0,5% pe an. Consecința practică este simplă. Cu cât aștepți mai mult, cu atât cresc șansele să ai nevoie de o etapă în plus, de adiție de os sau de sinus lift, înainte ca implantul să poată fi montat. Aceeași lucrare, mai multe luni și mai mulți bani.
