De astăzi, 13 iulie, elevii și părinții completează fișele cu opțiunile pentru repartizarea computerizată la liceu. Am făcut asta în urmă cu patru ani. Am început cu mediile de admitere și am sfârșit prin a-mi face un tabel în care ultima coloană era rezervată mijloacelor de transport cu care fiica mea putea ajunge la fiecare liceu. La vremea aceea mi s-a părut cea mai puțin importantă coloană. N-a fost. Patru ani am trezit-o la ora șase dimineața ca să ajungă la cursurile care începeau la 7:30, într-un București care se blochează și când e caniculă, și când plouă mai serios. Ultima consecință a acestei alegeri am simțit-o chiar în timpul Bacalaureatului când, după furtuna care a inundat metroul, singura variantă ca fiica mea să ajungă la examen a fost un taxi de 80 de lei.În ultimii ani am vorbit cu zeci de părinți despre admiterea la liceu. Aproape niciunul nu își mai amintea ordinea în care a trecut codurile pe fișă. În schimb, mulți știu ce ar fi vrut să știe înainte de a face alegerea și ce criterii au înțeles prea târziu că ar fi trebuit să cântărească. Trei dintre aceste povești îmi vin imediat în minte. Una este a colegei mele care, de teamă ca fiica ei să nu ajungă la un liceu „slab”, a completat 70 de opțiuni pe fișă. (Povestea ei, AICI.) Acum, ar face alte alegeri. A doua este a unui prieten care, speriat că media fiului nu îi va permite admiterea la un liceu bun, a ales un liceu privat, doar pentru a descoperi, un an mai târziu că băiatul, nu se potrivea deloc acolo. Avea să fie mutat la liceul de stat unde ar fi intrat de la început. A treia poveste este chiar a mea. Când am completat fișa pentru fiica mea, m-am uitat la medii, la profil și la reputația liceului. Nu m-am gândit aproape deloc cum vor arăta următorii patru ani: dimineți începute înainte de ora 6, două metrouri schimbate, mers pe jos. O navetă care avea să facă parte din fiecare zi de școală.Experiențele acestor familii sunt diferite, dar au ceva în comun: toate arată că alegerea liceului înseamnă mai mult decât ordinea unor coduri pe o fișă. Am pornit de la aceste experiențe și am rugat-o pe Mihaela Feodorof, fondatoarea Yourway Counseling, companie specializată în evaluare vocațională și orientare educațională pentru copii și adolescenți, să explice ce întrebări merită să își pună părinții înainte de a completa fișa, pentru a nu regreta mai târziu. CITEȘTE ȘI: Cum completezi fișa de admitere la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. Ionela Neagoe: „Cine vrea la Lazăr trebuie să bifeze toate cele patru coduri”Aleg liceul pe care îl vreau eu sau pe cel în care copilul meu are șanse să se simtă bine?Când completezi fișa, tentația este să privești alegerea ca pe un examen. Să găsești cel mai bun liceu în care poate intra copilul cu media pe care o are. Abia mai târziu îți dai seama că, de fapt, nu alegi un nume de școală. Alegi locul în care adolescentul tău își va petrece următorii patru ani.Mihaela Feodorof spune că exact aici greșesc, de multe ori, părinții: „Brandul liceelor a devenit un aspect important în alegerile copiilor, dar mai ales ale părinților”. Din perspectiva ei, înainte de renumele liceului ar trebui analizate profilul și specializarea. „Pe primul loc după medie trebuie să fie profilul și secția. Dacă din evaluarea vocațională a reieșit acest domeniu, el trebuie prioritizat”. Dar specialistul mai vorbește despre un criteriu pe care părinții îl verifică mult mai rar: mediul din liceu. Nu doar rezultatele la Bacalaureat sau olimpicii, ci și oamenii pe care îi va întâlni copilul acolo și felul în care școala îl încurajează să se dezvolte. „Când mă refer la mediu, mă refer la familii, la modul în care liceul susține dezvoltarea informală – performanțe sportive, culturale, teatru – și apoi la distanță și timpul necesar pentru care copilul va fi solicitat zilnic. Echilibrul în satisfacerea diverselor nevoi ale tânărului este un aspect important în această decizie”. CITEȘTE ȘI: De teamă să nu ajungă copilul la un liceu slab, am completat 70 de opțiuni pe fișă. După trei ani de liceu, am înțeles ce contează cu adevăratÎși dorește și copilul această alegere sau este mai ales decizia părintelui?Un prieten mi-a povestit recent despre admiterea fiului său la liceu. În urmă cu patru ani, când au completat fișa, lui și soției i s-a părut că fac alegerea cea mai bună. Se temeau că liceul de stat în care ar fi intrat băiatul nu era suficient de bun, așa că au ales un liceu privat. „Am ales din frică”, îmi spunea. „Nu din convingerea că liceul privat era cea mai bună opțiune pentru copil, ci de teamă că liceul de stat în care ar fi intrat după medie nu era suficient de bun”.Liceul privat avea multe cursuri opționale și promitea dezvoltare personală. Li s-a părut că îi oferă mai multe șanse. Numai că băiatul nu s-a regăsit deloc acolo. Nu participa la cursurile opționale pentru care fusese ales liceul și nu se simțea parte din acel mediu. După un an, părinții au decis să îl mute la liceul de stat unde ar fi intrat încă de la început. În această vară a terminat liceul și, din toamnă, pleacă la facultate în Olanda. Când am ascultat povestea lor, mi-am dat seama că întrebarea importantă nu este dacă au ales un liceu privat sau unul de stat. Ci dacă, în ziua în care au completat fișa, au lăsat frica să decidă în locul lor.Mihaela Feodorof spune că adolescentul ar trebui să fie parte din această alegere. „Atât timp cât relația tânăr-părinte este una echilibrată, în care se pot sfătui și se ascultă reciproc, este foarte important ca în alegerea liceului să fie și copilul de acord, însă părinții să nu renunțe la a-și aduce argumentele pentru părerea lor”. CITEȘTE ȘI: Mesajul unei profesoare către părinți: „I-ați lăsat la poarta unui liceu de elită și ați uitat de ei. Credeți că se descurcă, dar nu e așa”Cât va însemna, zi de zi, drumul până la școală?Când am completat fișa pentru fiica mea, am făcut un tabel. Primele coloane erau dedicate profilului, liceelor și ultimelor medii de admitere. La final am adăugat încă una: cum ajunge de acasă la școală. Mi s-a părut atunci cel mai puțin important criteriu. Astăzi cred exact invers. Patru ani de liceu înseamnă aproape 700 de zile de școală. Dacă un elev petrece două ore pe zi pe drum, la finalul liceului va fi petrecut peste 1.400 de ore în mijloacele de transport sau în trafic.Mihaela Feodorof spune că acesta este unul dintre criteriile pe care părinții îl subestimează cel mai des. „Din experiența personală, cred că unul dintre aspectele de care e nevoie să ne îngrijim este proximitatea față de locuință, cel puțin în București și orașele foarte aglomerate. Timpul de odihnă pierdut pe drumuri, mai ales în adolescență, când tinerii sunt mereu obosiți din motive hormonale, devine un element important în alegerea liceului”. CITEȘTE ȘI: Adolescenții noștri încep orele la 7.30, sunt nedormiți, nemâncați și depresivi. În rest, școala merge strunăPoate că peste patru ani nu vă veți mai aminti în ce ordine ați trecut codurile pe fișă. Nici eu nu mi le mai amintesc. Dar este foarte posibil să vă amintiți altceva: dacă adolescentul vostru pleca dimineața spre școală cu bucurie sau cu oboseală, dacă și-a găsit locul printre colegi, dacă profilul ales l-a ajutat să crească și dacă, la sfârșitul liceului, a simțit că acei patru ani au fost ai lui, nu doar ai deciziei voastre.