În 2017 am arătat în articolul ”Simbioza” că în România există un partid care și-a asumat să guverneze, direct sau prin interpuși, numai în perioadele bune, promovând politici fiscale prociclice. Scopul: slăbirea adversarilor și menținerea poziției dominante pe termen lung. Acest lucru a fost posibil pentru că în România, separația puterilor, impecabilă pe hârtie, este precară de facto. A făcut o singură excepție, în 2009. În acest fel, de câte ori economia a intrat într-o perioadă dificilă din punct de vedere economic, politica fiscală nu mai putea fi folosită pentru a ajuta la ieșirea din recesiunea la ale cărei premise contribuise. De fiecare dată, a fost necesar ca un alt partid sau o altă coaliție, un „sanitar” politic să fie la guvernare în perioadele dificile. La următoarele alegeri parlamentare, formațiunea politică „sanitară” care a gestionat perioada grea (eventual recesiune) ieșea de pe scena politică. Am botezat această teorie cu numele de „ipoteza cinismului fiscal”.
- articolul continuă mai jos -
Mulți au criticat condiția precarității separației puterilor din teoria mea ca pe o ipoteză forțată sau exagerată. În prezent, realismul acestei ipoteze a devenit evident pentru aproape oricine. Tensiunile dintre legislativ, executiv și puterea juridică ies la suprafață, semn că s-au adunat condițiile pentru un progres referitor la o separație de facto mai bună. Vom vedea.
