Zeci de mii de oameni au participat în ultimii câțiva ani la București Pride, marșul comunității LGBTQIA+, și sunt așteptați și la a 21-a ediție de sâmbătă. Acum două decenii, manifestația avea nevoie de securitate maximă pentru simpla ei existență. În timp, Pride-ul a devenit unul dintre cele mai important evenimente care militează constant pentru drepturi democratice în România și cea mai amplă mișcare progresistă într-o țară în care majoritatea politicienilor au decis că nu vor să reprezinte un segment important de cetățeni.
Acum 20 de ani am luat parte la unul dintre primele marșuri Pride din București, un eveniment curajos organizat de asociația ACCEPT pentru drepturile comunității LGBT. Unele lucruri mi-au mai ieșit din minte, ce mi-a rămas clar în cap în tot acest timp a fost atmosfera suprarealistă care a înconjurat evenimentul.
Câteva sute de oameni am mers pe traseul Bulevardul Unirii – Piața Unirii – Parcul Izvor, păziți de coloane masive de jandarmi, cu câini și cai, în mirosul parțial respirabil al gazelor de eșapament de la dubele care ne flancau.
O rumoare și un cor de huiduieli ne-au însoțit până la Piața Unirii, nu am văzut-o în momentul ăla, dar am aflat ulterior că marșul a fost atacat cu ouă, sticle și alte proiectile din mulțimea de privitori.
