O reflecție despre felul în care simplificarea excesivă, șabloanele și abandonarea rigorii profesionale afectează formarea gândirii autentice în școala românească.
În spațiul educațional românesc se vorbește frecvent despre programe, examene, salarii, infrastructură sau reforme. Mult mai rar discutăm însă despre o problemă care le traversează pe toate: slăbirea autorității profesionale a profesorului și înlocuirea expertizei cu formule simplificate, prezentate drept soluții universale.
- articolul continuă mai jos -
Fenomenul nu este spectaculos și nici ușor de măsurat. El nu produce titluri de presă și nu generează dezbateri televizate. Se manifestă însă zilnic, în sala de clasă, în materialele auxiliare, în grupurile de pregătire și în modul în care elevii sunt învățați să se raporteze la cunoaștere. Acolo unde înțelegerea este înlocuită de memorare, iar gândirea este substituită de șablon, școala începe să își piardă una dintre funcțiile sale esențiale: formarea discernământului intelectual.
Nu câteva formulări neinspirate reprezintă problema educației românești. Ele sunt doar simptomele unui fenomen mai profund: înlocuirea înțelegerii cu recunoașterea mecanică, a raționamentului cu algoritmul și a expertizei cu formula gata de utilizat.
