„La un moment dat, pur și simplu nu ai altă alegere. Trebuie să lupți, trebuie să speri, trebuie să acționezi, trebuie să-ți susții prietenii. Să-ți susții și prietenii din armată, pentru că ieri erau civili, iar acum sunt militari. Nu este o armată magică care luptă pentru noi. Sunt muzicieni și tehnicieni și profesori…”, spune, într-un interviu pentru publicul HotNews, jurnalista, editoarea și curatoarea de film ucraineană Daria Badior.
În țările în care este pace, oamenii copleșiți de stresul zilnic vorbesc despre work-life balance – nevoia de a găsi un echilibru între muncă și viață. În Ucraina, după mai bine de patru ani de la începerea războiului pe scară largă declanșat de către Rusia, termenii se schimbă. Iar diferența, deși imperceptibilă la nivel fonetic, este majoră: acolo se discută despre war-life balance – echilibrul dintre război și viață, povestește jurnalista Daria Badior.
Da, există speranță în vreme de război. Există și reziliență, spune Daria Badior. Ea avertizează însă asupra unei părți întunecate a acestui cuvânt:
„Pentru că am fost atât de rezilienți în primii doi sau trei ani ai invaziei la scară largă, toată lumea spune acum: „O, dar vă puteți descurca”. Dar, de fapt, nu putem, pentru că este război. Nu este normal. Există o linie foarte fină între a încerca să supraviețuiești războiului prin rutină, mergând la sală sau la piscină, învățând o limbă sau orice altceva, și a-l normaliza. Deci este și o conversație interesantă despre războiul ca noua normalitate. Personal, mi se pare puțin toxic”.
