Otita externă, cunoscută popular ca „urechea înotătorului”este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL și reprezintã o inflamație sau infecție a conductului auditiv extern.
La nivel european, studiile epidemiologice arată că aproximativ 10% dintre persoane dezvoltă otită externă cel puțin o dată în viață, iar incidența crește semnificativ în sezonul cald și în rândul persoanelor care practică frecvent sporturile acvatice. Copiii și adolescenții care petrec mult timp în piscine sau la mare sunt printre cele mai afectate categorii, cu o incidență crescută în grupa de vârstă 7–14 ani.
Cauze și factorii de risc
Umiditatea excesivă din conductul auditiv favorizează dezvoltarea bacteriilor și fungilor. Din acest motiv, boala este frecvent asociată cu înotul în piscine sau mare.
Otita externă apare atunci când mecanismele naturale de protecție ale urechii sunt afectate. Cerumenul are un rol important în menținerea unui mediu protector în interiorul conductului auditiv, însă folosirea excesivă a bețișoarelor de urechi sau introducerea altor obiecte poate provoca microleziuni și poate elimina această protecție naturală. Purtarea frecventă a căștilor intraauriculare, transpirația excesivă și umiditatea crescută contribuie, de asemenea, la apariția infecției.
