Săptămâna trecută am avut la Râşnov o dezbatere despre costurile unirii, în cadrul festivalului FFIR 2026 (aici). Azi, de Ziua Independenţei Republicii Moldova, hai să facem un exerciţiu complementar şi în mare parte ignorat: unde performează Chişinăul mai bine decât Bucureştiul, deci în ce domenii ale
guvernării ar trebui noi să importăm lecţii (şi, poate, instituţii şi oameni) de la ei. Ştiu că pentru majoritatea românilor de dincoace de Prut toate astea vin ca o mare surpriză, dar oricum doar 1-2% din ei au vizitat vreodată Moldova, deci e normal să existe mari diferenţe între Basarabia pe care o imaginează ei şi cea reală.
- articolul continuă mai jos -
1. Digitalizarea administrației şi e-government. Fiindcă sectorul lor IT mufat la contracte de stat nu e dominat de securişti şi beizadele, Moldova a reuşit într-un domeniu în care România se târăşte cu greu, cu rezultate puţine şi întârziate (vezi noua carte de identitate), în ciuda fondurilor UE masive avute la dispoziţie. Moldova a construit mai coerent modelul de „guvern ca platformă”: identitate digitală, semnătură, interoperabilitate, servicii centralizate, aplicația EVO. În aprilie 2025, 303 din 648 servicii
publice erau deja complet digitalizate; obiectivul e digitalizarea a cel puțin 75% din serviciile pentru business. Prin contrast, OECD dă României doar nota 24 (din 100) în Digital Government Index 2025, față de media OECD de 70, cu rezultate extrem de slabe la government as platform și servicii proactive. Comisia Europeană avertizează în 2026 că serviciile digitale românești rămân mult sub media UE și că interoperabilitatea e o mare problemă.
