În fiecare zi, Bucureștiul își ia apa din două râuri: Argeș și Dâmbovița. Este apă brută, aflată într-o continuă schimbare. După o ploaie puternică poate transporta mai multe sedimente, vara are alte caracteristici decât iarna, iar debitul râurilor modifică permanent condițiile în care trebuie tratată.
De aici începe munca invizibilă.
Apa este direcționată către stațiile de tratare care produc apă potabilă pentru Capitală: Arcuda, Roșu și Crivina.
La Brezoaele, pe râul Dâmbovița, apa este captată și pornește spre stație. Primul lucru surprinzător este că, în această etapă, natura face o parte din muncă.
Diferența de nivel dintre punctul de captare și stația de la Arcuda permite transportul gravitațional al apei, fără consum suplimentar de energie. În loc să fie împinsă, apa este lăsată să curgă.
