În manualele mai vechi de limba română, găseai, la lecția despre Ioan Slavici, o fotografie în care scriitorul apărea cu o barbă lungă, aproape albă. Din ea lipsea însă cineva, un copil în vârstă de trei ani pe nume Mircea, primul nepot al lui Slavici și viitorul bunic al scriitorului Filip Florian.
Imaginea este emblematică pentru felul în care ne reprezentăm trecutul, din care păstrăm mai mereu doar ce ne convine.
Am vorbit cu Filip Florian despre adevărurile istorice trunchiate care alimentează extremismul și despre relațiile de familie care te întregesc ca om.
Volumul informațiilor și ideilor interlocutorului a fost atât de mare încât, pentru ca ele să nu se piardă în noianul actualității care ne presează viața cotidiană, am împărțit interviul în două.
E un interviu dureros, dar, sper ca jurnalist, franc și relevant: putem afla ce înseamnă „planul Madagascar al lui Goga”, de ce scriitorul s-a îngropat cu o zvastică pe piept și ce crimă a comis Antonescu „ca să-i dovedească el lui Hitler” ce pot românii.
