N-am crezut vreodată că Paraguay poate juca finala Cupei Mondiale, dar uite că s-a întâmplat. Niște mardeiași îmbrăcați în tricourile Argentinei, precum aceia care au dat nestingheriți cu pumnii și picioarele în francezi, au făcut de râs ceea ce trebuia să fie cel mai mare eveniment al planetei.
În loc de fotbal am primit un meci de lupte fără cușcă, o ambuscadă organizată de niște golani de cartier mărginaș în care tocmai intrase un gentleman.
Spania a vrut să joace jocul. Argentinienii au vrut să fure jocul. Să-l învinețească, să-l lege fedeleș, să-l urce într-un camion fără numere de înmatriculare și să dispară în noapte.
Din fericire, un soi de bun simț care încă mai bântuie planeta precum duhul biblic deasupra apelor a hotărât altfel. A câștigat unicul posibil câștigător. Dacă ar fi fost altfel, am fi pierduți toți.
Mai mult: am fi fost pierduți. Cupa Mondială ar fi trebuit retrasă. E ceva profund greșit cu fotbalul de azi chiar și pentru că a existat o șansă să se ajungă la lovituri de departajare. Ar fi fost un scandal istoric.
