Acest World Cup 2026 putea merge prost din zeci de motive. Se derulează pe timpul a trei conflicte armate de proporții, cu o clasă de politicieni avizi de publicitate și sub o conducere a FIFA compromisă în ochii suporterilor. Dar fotbalul a reușit, din nou, să unească milioane de oameni dintr-o lume dezbinată. Iar ultimele două sferturi de finală au intrat în legenda sportului.

O noapte albă, noapte magică s-a întins sâmbătă spre duminică peste ochii întredeschiși ai lumii. Toate fusele orare s-au redus la unul singur: cel al Campionatului Mondial, cum au scris colegii de la GOLAZO.

La Norvegia – Anglia și la Argentina – Elveția, sportul a dovedit încă o dată că șterge asperitățile, dar păstrează diferențele de stil, diferențe din care erupe frumusețea. La Kiev, în Gaza, la Moscova și la Teheran se aud alarme aeriene, dar ceva ne mai ține încă împreună.

Incredibilul joc de pase al Norvegiei

În primul meci, norvegienii și englezii s-au aruncat, la Miami, cu pieptul înainte într-o încercare pe viață și pe moarte, derulată la 44 de grade Celsius.