Este primul caz raportat în Olanda după schimbarea legii, acum doi ani. FOTO: ShutterstockUn copil cu vârsta sub 12 ani a fost eutanasiat în Țările de Jos la sfârșitul anului trecut, iar informația a fost făcută publică zilele acestea de Parlament. Este primul caz raportat oficial de când autoritățile olandeze au introdus, în februarie 2024, o procedură care permite, în situații excepționale, eutanasia copiilor cu vârste între 1 și 12 ani diagnosticați cu boli incurabile și aflați în suferință fără speranță de ameliorare. Cazul a fost făcut public prin raportul anual prezentat Parlamentului de ministrul sănătății, Sophie Hermans. Autoritățile nu au dezvăluit vârsta exactă a copilului, diagnosticul sau alte informații care ar putea duce la identificarea familiei. Se știe doar că era vorba despre un copil aflat în fază terminală, pentru care medicii au apreciat că nu mai exista nicio posibilitate de tratament sau de ameliorare a suferinței.Cum funcționează legea în Țările de JosPână în 2024, legislația olandeză permitea eutanasia în cazul adulților și al minorilor de peste 12 ani care îndeplineau condițiile prevăzute de lege. Exista și un protocol separat pentru nou-născuții cu afecțiuni incompatibile cu viața. Între aceste două categorii rămânea însă un gol legislativ: copiii mai mici de 12 ani. Pentru aceste situații excepționale, guvernul olandez a introdus această reglementare distinctă. Regulamentul stabilește condiții foarte stricte. Procedura poate fi aplicată numai copiilor care suferă de o boală incurabilă și a căror suferință nu mai poate fi ameliorată prin tratament sau îngrijire paliativă. Guvernul precizează că medicul poate efectua procedura numai cu acordul ambilor părinți și după consultarea unui medic independent și a unei echipe de specialiști. Dacă starea copilului permite, acesta este implicat în procesul decizional, iar după efectuarea procedurii cazul este evaluat din nou de o comisie independentă, care verifică respectarea tuturor criteriilor profesionale și legale.Ce se întâmplă în alte țăriBelgia era, până acum, singura țară din lume care permitea eutanasia în cazul minorilor, însă legea funcționează diferit față de cea din Olanda. Din 2014, nu există o limită minimă de vârstă, însă procedura poate fi aplicată doar copiilor aflați în fază terminală, care suferă de dureri fizice constante și insuportabile ce nu mai pot fi ameliorate. În plus, copilul trebuie să fie considerat capabil să înțeleagă consecințele deciziei, această capacitate fiind evaluată de un psiholog sau psihiatru independent, iar acordul părinților este obligatoriu. Legea belgiană a fost folosită extrem de rar de la intrarea sa în vigoare. Potrivit unei analize publicate de Georgetown University O’Neill Institute și datelor oficiale belgiene, aplicarea legii a rămas excepțională, fiind raportate doar câteva cazuri.În celelalte țări europene care permit eutanasia sau moartea asistată – precum Spania, Luxemburg sau Austria – aceste proceduri sunt rezervate exclusiv adulților. În Elveția este permisă, în anumite condiții, sinuciderea asistată, însă nu eutanasia activă. În Canada, unde moartea asistată este legală pentru adulți, guvernul și experții au discutat în ultimii ani despre posibilitatea extinderii legislației și la minorii considerați capabili să ia o astfel de decizie, însă o asemenea modificare nu a fost adoptată.În Belgia, fiecare caz a reaprins dezbatereaPrimul caz de eutanasie a unui minor în Belgia a fost raportat în 2016, la doi ani după intrarea în vigoare a legii. Autoritățile nu au făcut publice identitatea, vârsta sau diagnosticul copilului, precizând doar că era vorba despre un pacient aflat în fază terminală. Anunțul a fost preluat imediat de presa internațională și a readus în atenție dezbaterea privind limitele medicinei și drepturile copiilor aflați în suferință. Atunci, Wim Distelmans, președintele Comisiei Federale de Control și Evaluare a Eutanasiei, declara pentru publicația belgiană Het Nieuwsblad, citată în The Guardian: „Din fericire, sunt foarte puțini copii care ajung într-o asemenea situație, dar asta nu înseamnă că ar trebui să le refuzăm dreptul la o moarte demnă”.Raportul Comisiei Federale pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei a consemnat trei cazuri de eutanasie în rândul minorilor în perioada 2016-2017. Potrivit datelor citate de mai multe publicații internaționale și de Georgetown University O’Neill Institute, era vorba despre copii de 9, 11 și 17 ani, diagnosticați cu afecțiuni incurabile aflate în stadiu terminal. De fiecare dată, publicarea raportului anual a fost urmată de reacții atât din partea organizațiilor care susțin dreptul la o moarte asistată în cazuri excepționale, cât și din partea grupurilor religioase și pro-life, care au cerut investiții mai mari în îngrijirea paliativă pediatrică. O lege care stârnește emoții și controverseȘi în Țările de Jos, introducerea regulamentului pentru copiii cu vârste între 1 și 12 ani a fost însoțită de reacții puternice. Organizațiile care susțin dreptul la eutanasie au argumentat că noua reglementare rezolvă un „gol” legislativ care afecta anual un număr foarte mic de copii pentru care medicina nu mai putea oferi nicio soluție. De cealaltă parte, partidele creștine și organizațiile religioase au avertizat că statul ar trebui să investească mai degrabă în dezvoltarea îngrijirilor paliative pediatrice decât să extindă posibilitatea eutanasiei.Medicul pediatru olandez Eduard Verhagen, unul dintre specialiștii care au contribuit la fundamentarea noii reglementări, susține că schimbarea a fost necesară pentru a acoperi situațiile în care nici medicina și nici îngrijirea paliativă nu mai puteau alina suferința unor copii aflați în fază terminală. Într-un articol publicat în Cambridge Quarterly of Healthcare Ethics acesta spunea că „legea ar trebui să ofere o soluție pentru fiecare pacient care se confruntă cu o suferință insuportabilă la sfârșitul vieții”.
Un copil grav bolnav, mai mic de 12 ani, a fost eutanasiat în Olanda. Cazul care aduce în discuție limitele medicinei și dreptul la o moarte demnă
Un copil sub 12 ani a fost eutanasiat în Olanda. Cazul care readuce în discuție limitele medicinei și dreptul la o moarte demnă











