Independent, Preşedintele Nicușor Dan a devenit captivul unui PSD care pare hotărât să evite asumarea directă a administrării ţării, scrie politologul Ioan Stanomir într-un text publicat astăzi.
România nu a reuşit cu adevărat să depăşească momentul de la finele anului 2024: din clipa anulării turului doi al alegerilor prezidenţiale şi până acum, un sentiment al crizei şi al provizoratului a domnit, făcând să se nască anxietatea colectivă şi agravând liniile de ruptură din societate.
Şi nu doar absenţa unui cabinet investit este semnul acestei crize de adâncime. În mai mare măsură decât blocajul instituţional, neliniştitoare este absenţa perspectivei care să ofere şansa unei guvernări relativ stabile. Dificultatea de a convoca un scrutin anticipat nu face decât să complice o ecuaţie constituţională.
Şi ceea ce se poate observa, dincolo de patimi şi de invective, este erodarea spectaculoasă a autorităţii şefului de stat. Preşedintele Dan, primul preşedinte independent al României, este confruntat cu realitatea pe care a părut să o ignore în momentul votării moţiunii de cenzură: imposibilitatea alcătuirii unei majorităţi din care să nu facă parte partidele radicale din parlament. Majoritatea PSD-AUR, decisivă pentru adoptarea moţiunii, nu poate fi tradusă în majoritatea de susţinere a unui cabinet.
