Lingvista și cercetătoarea Mădălina Chitez, de la Universitatea de Vest din Timișoara, a analizat testul de Limba română de la Evaluarea Națională 2026 și i-a acordat nota 5,75 din 10. Într-o analiză publicată pe Facebook, ea susține că examenul conține texte bine alese și câteva exerciții valoroase, dar oferă prea puține ocazii elevilor să demonstreze că pot argumenta o idee, interpreta critic un text sau redacta texte apropiate de situațiile reale cu care se vor întâlni în viață. Într-o analiză separată, specialista în evaluare Gabi Bartic ridică o altă problemă: cât de precis reușește examenul să diferențieze elevii între ei atunci când o singură zecime poate decide admiterea la un anumit liceu? Împreună, cei doi specialiști mută discuția dincolo de întrebarea „a fost greu sau ușor?” și propun o dezbatere mai profundă: ce măsoară, de fapt, Evaluarea Națională și cât de bine o face.După fiecare probă de Evaluare Națională, atenția se mută aproape exclusiv asupra dificultății subiectelor: au fost mai grele sau mai ușoare decât anul trecut, câți elevi vor lua peste 9 și ce exerciții le-au dat bătăi de cap. Două analize publicate după proba de Limba și literatura română din 2026 propun însă o altă discuție. Lingvista și cercetătoarea Mădălina Chitez a încercat să afle ce competențe măsoară, de fapt, examenul, iar specialista în evaluare Gabi Bartic s-a întrebat cât de bine reușește acesta să diferențieze elevii între ei. Concluziile lor pun sub semnul întrebării nu doar subiectele din acest an, ci și felul în care este gândită evaluarea de la finalul gimnaziului. CITEȘTE ȘI: Manualele noastre nu educă, ci deprimă: lecțiile despre viață se termină mereu prostMădălina Chitez a dat o „notă” examenului: 5,75 din 10Cercetătoarea nu a analizat subiectele din perspectiva clasică a profesorului care spune dacă au fost grele sau ușoare, ci a încercat să răspundă la o altă întrebare: ce competențe măsoară, de fapt, testul de Limba și literatura română de la Evaluarea Națională? Chitez a realizat un „diagnostic calitativ” al examenului. Ea precizează că nu este vorba despre o cercetare academică și nici despre o evaluare standardizată, ci despre o analiză realizată cu ajutorul literaturii de specialitate din domeniul evaluării educaționale, al comparațiilor cu sisteme internaționale și al unor instrumente AI folosite pentru organizarea și verificarea observațiilor.Pentru această analiză, cercetătoarea a evaluat testul prin cinci criterii: calitatea textelor, comprehensiune, gândire critică, scriere și gramatică aplicată în context. Rezultatul final a fost 5,75 din 10. Nota nu înseamnă că examenul este unul slab construit în ansamblu. Dimpotrivă, analiza acordă unul dintre cele mai mari scoruri tocmai textelor alese pentru examen, considerate moderne, autentice și capabile să stimuleze reflecția. Problemele apar, în opinia cercetătoarei, atunci când este analizat tipul de competențe pe care examenul alege să le recompenseze.Scorurile acordate de Chitez au fost următoarele:SURSA: Facebook/Mădălina Chitez„Testul măsoară mai ales ceea ce elevul știe despre limbă și mai puțin ceea ce poate face cu limba”, rezumă Chitez. Pe înțelesul părinților, Mădălina Chitez spune că examenul verifică destul de bine dacă elevii au învățat ceea ce li s-a predat la clasă: să identifice informații din text, să recunoască noțiuni gramaticale sau să aplice reguli. În schimb, testul le oferă mai puține șanse să arate dacă pot susține o idee cu argumente, dacă pot interpreta în profunzime ceea ce citesc sau dacă pot scrie texte asemănătoare celor pe care le vor folosi în viața reală. Cu alte cuvinte, examenul verifică mai degrabă dacă elevul știe lecția, decât dacă poate folosi limba română pentru a explica, convinge, analiza sau exprima un punct de vedere propriu.Gabi Bartic: când răspunsurile se scriu după șablon, examenul nu mai desparte clar elevii foarte buniDacă analiza Mădălinei Chitez pune sub semnul întrebării competențele pe care examenul alege să le evalueze, într-o altă postare pe Facebook, Gabi Bartic, expertă în educație, atrage atenția asupra unei alte probleme: cât de bine reușește testul să diferențieze elevii între ei?Gabi Bartic atrage atenția asupra unei alte limite a testului: cerințele cu răspuns construit, adică acele exerciții în care elevul trebuie să scrie un paragraf, un argument sau o asociere cu alt text. În teorie, acestea ar trebui să fie cele mai valoroase exerciții, pentru că îi cer copilului să gândească, să explice și să lege idei. Problema apare atunci când ele pot fi pregătite și rezolvate după șabloane. Bartic dă exemplul argumentului de 50-100 de cuvinte despre daruri („Crezi că darurile primite trebuie prețuite, oricât de simple ar fi? Justifică-ți, în 50-100 de cuvinte, răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 2). Un astfel de exercițiu poate fi exersat intens înainte de examen: elevul învață cum să înceapă, ce conectori să folosească, cum să formuleze concluzia și cum să atingă cerințele din barem. În aceste condiții, un copil bun și un copil excelent pot ajunge să scrie amândoi un paragraf corect, fluent și „competent”. Diferența reală dintre ei devine greu de văzut.Pe înțelesul părinților, problema nu este că elevii sunt învățați să structureze un răspuns. Asta este firesc și util. Problema apare când examenul ajunge să premieze mai ales folosirea corectă a unui tipar, nu profunzimea gândirii. Dacă baremul verifică în principal dacă elevul a bifat câteva elemente cerute, atunci un răspuns învățat mecanic poate primi același punctaj ca unul rezultat din lectură reală și gândire proprie.Bartic își nuanțează argumentul și în cazul exercițiului de asociere cu un alt text literar. La prima vedere, acesta pare să testeze cultura literară reală. Ulterior, el observă că și această cerință poate fi „dresată”: un elev poate învăța dinainte câteva opere și câteva idei generale pe care le potrivește la mai multe subiecte. Astfel, examenul nu mai poate distinge sigur între copilul care a citit și a înțeles cu adevărat o operă și copilul care a memorat câteva asocieri utile. De aici vine concluzia sa: în zona notelor mari, unde o zecime poate decide liceul la care intră un copil, testul are nevoie de itemi care să fie și dificili, și corecți, și cât mai obiectiv de evaluat. Altfel, diferența dintre 9,50 și 9,60 poate depinde nu doar de competența elevului, ci și de cât de bine se potrivește răspunsul lui cu șablonul așteptat sau de felul în care îl interpretează corectorul. CITEȘTE ȘI: „Le cer iertare copiilor care dau azi examen”. Specialist în educație, despre blocajul sistemului de evaluareDe ce spune Mădălina Chitez că România rămâne în urmă față de alte sisteme educaționaleÎn analiza sa, Mădălina Chitez compară examenul românesc cu modele de evaluare utilizate în Finlanda, Estonia, Irlanda, Franța, Marea Britanie, Statele Unite și cu testările internaționale PISA. Concluzia ei nu este că elevii români primesc texte mai slabe sau mai puțin interesante. Dimpotrivă, cercetătoarea apreciază calitatea textelor alese pentru Evaluarea Națională 2026. Diferența apare la ceea ce sunt invitați elevii să facă după ce citesc aceste texte. În multe dintre sistemele educaționale analizate, accentul cade pe interpretare, argumentare, formularea de concluzii, realizarea de conexiuni între idei și redactarea unor texte apropiate de situațiile reale de comunicare. Cu alte cuvinte, elevii sunt evaluați nu doar pentru ceea ce știu, ci și pentru modul în care folosesc ceea ce știu.Pe scurt, întrebarea pe care o ridică analiza este aceasta: vrem să verificăm dacă elevii cunosc regulile și conceptele predate la clasă sau dacă pot înțelege, interpreta și folosi limba română în situații reale? Potrivit cercetătoarei, marile sisteme educaționale se îndreaptă tot mai mult spre a doua variantă.Mădălina Chitez: „Evaluarea Națională măsoară doar o parte limitată din competențele unui copil”Mesajul Mădălinei Chitez către părinți este unul simplu: rezultatul de la Evaluarea Națională nu trebuie confundat cu valoarea unui copil sau cu șansele lui de reușită în viață. În opinia sa, examenul măsoară prea puțin dintre competențele de care tinerii vor avea nevoie ca adulți și prea mult dintr-un tip de cunoștințe care rareori sunt folosite în afara școlii. „În loc să îi certe pe copii pentru câteva puncte în plus sau în minus, părinții ar trebui să privească examenul cu mai multă detașare. Evaluarea Națională măsoară doar o parte limitată din competențele unui copil și nu ar trebui confundată cu o evaluare a inteligenței, a valorii sau a potențialului său”, spune lingvista.La rândul său, Gabi Bartic atrage atenția că, înainte de a trage concluzii despre nivelul elevilor, despre performanța școlilor sau despre succesul unor reforme, trebuie să fim siguri că instrumentul de evaluare măsoară cu adevărat ceea ce pretinde că măsoară. „În absența unei evaluări care să măsoare ce pretinde că măsoară, orice ne spunem despre rezultate, despre copii buni și slabi, despre reforme – rămâne incomplet. Nu pentru că nu ne pasă. Ci pentru că nu știm”, scrie Bartic.Privite împreună, cele două analize ridică două întrebări esențiale despre Evaluarea Națională: ce competențe alegem să evaluăm și cât de bine reușim să le măsurăm. Iar răspunsul la aceste întrebări contează poate mai mult decât discuția anuală despre cât de grele sau de ușoare au fost subiectele.