Luni începe Evaluarea Națională pentru aproape 150.000 de elevi din România. Emoțiile copiilor și ale părinților ajung la cote înalte în weekendul de dinaintea primei probe, iar încurajările și sfaturile celor din jur pot fi resimțite ca o presiune de către întreaga familie. Ce ar trebui să facă elevii și părinții în acest weekend? Cât de utile sunt emoțiile lor și când devin ele periculoase? Dar, mai ales, ce mesaje ar trebui să audă copiii din partea părinților în aceste zile? Am discutat despre toate acestea cu psihologul Sorin Porneală, care ne-a explicat de ce odihna, susținerea emoțională și calmul familiei pot conta mai mult decât orice ultimă recapitulare.Una dintre cele mai mari greșeli, potrivit expertului, este ca elevii să folosească zilele rămase până la examen exclusiv pentru recapitulare. Riscul este ca, în loc de performanță, pe fondul oboselii și al stresului, să se piardă la examen. Părinții, la rândul lor ar trebui să-și țină emoțiile în frâu și să-și aleagă cu atenție cuvintele pe care le rostesc. Pentru că, uneori, din prea multă grijă, pot pune pe umerii lor o presiune căreia ei nu sunt încă pregătiți să-i facă față.Totul Despre Mame: Mulți elevi învață până târziu în noapte înainte de Evaluarea Națională. De fapt, ce ar trebui să facă un copil în ultimele 24 de ore înainte de examen?Psiholog Sorin Porneală: În ultimele 24 de ore înainte de examen, cel mai bun lucru pe care îl poate face un copil este să se relaxeze și să se odihnească. Și când spun relaxare, nu mă refer la stat pe telefon sau la jocuri pe calculator. Ci mai degrabă la lucruri simple: o plimbare în parc, o înghețată și neapărat, somn. Nu aș recomanda nicio recapitulare în ultima zi. Odihna în sine este cea mai bună recapitulare, pentru că somnul este momentul în care creierul așează și fixează informația în memorie.Dacă mai punem presiune și în ultima noapte, riscăm doar să blocăm ce s-a învățat deja din cauza panicii. Iar acea senzație de „creier gol” pe care o au mulți copii înainte de examen este doar o iluzie a emoțiilor; odată ce primesc foaia în față, mintea se adună dacă este odihnită. În seara de dinaintea examenului, pe cât posibil departe de telefon și notificări. Eu, de altfel, sunt un partizan declarat în lupta împotriva telefonului și a ecranelor în exces, dar asta e o altă poveste. Acum, în contextul examenului, ecranele doar agită mintea în loc să o liniștească.Mult mai util este ca ultima oră înainte de culcare să fie petrecută cu părinții, care, să fim sinceri, oricum nu prea vor dormi în noaptea aceea din cauza emoțiilor. Este momentul în care părinții nu trebuie să mai întrebe nimic despre materie, ci doar să-și îmbrățișeze copilul, să-l încurajeze și să-i arate susținerea lor necondiționată. Copilul are nevoie să meargă la culcare simțind că, indiferent de nota pe care o va lua, este iubit și valoros pentru ceea ce este, nu pentru rezultat.Psiholog Sorin Porneală. FOTO: Arhiva personalăDacă ar fi să descrieți „ziua ideală” dinaintea examenului, cum ar trebui să arate ea? Cât timp pentru recapitulare, cât pentru relaxare, mișcare, telefon, familie și somn?Nu aș numi-o neapărat o zi ideală, ci mai degrabă o zi care să intre în normalitatea cotidiană, astfel încât să nu punem un stres suplimentar pe un creier care este deja agitat. Cel mai simplu este să o privim ca pe o ultimă zi de concediu, atât pentru părinți, cât și pentru copil. Dacă ar fi să facem o „rețetă” a acestei zile, timpul pentru recapitulare ar trebui să fie zero. În schimb, dacă timpul în fața telefonului nu depășește două ore, plimbările și muzica ocupă cea mai mare parte a zilei, iar seara se încheie cu o cină liniștită în familie, în care discuțiile sunt doar despre încurajare și susținere din partea părinților, atunci da, aș putea să o numesc o zi ideală. Și, bineînțeles, totul se termină cu un somn bun, la o oră rezonabilă, fără presiunea de a adormi imediat, ci doar cu gândul că ce a fost mai greu a trecut, iar mâine e doar o zi în care copilul arată ce știe. CITEȘTE ȘI: „Nu judeca după notele de la examen copilul! Învingător în viață va fi cel care crede în sine chiar și când pierde!”Care sunt semnele care ar trebui să-i ajute pe părinți să deferențieze emoțiile firești ale copilului de anxietatea severă?În primul rând, trebuie să știm că emoțiile nu sunt dușmanul nostru. Că un copil are emoții, că are „fluturi în stomac” sau că are un pic de trac înainte de examen este absolut firesc. Putem spune că este acel stres bun, care ne mobilizează să fim mai buni și să dăm randamentul dorit. Fără el, am fi prea relaxați și am face greșeli din nepăsare. Din păcate, în ultimul timp, anxietatea de performanță a devenit o problemă tot mai frecventă în rândul tinerilor. Compararea constantă, atât la școală, cât și în mediul online, plus presiunea și anxietatea părinților, fac ca emoțiile resimțite de copil să nu mai fie simple îngrijorări constructive, ci blocaje.Un semnal de alarmă major pentru părinți este atunci când copilul începe să aibă gânduri catastrofice, de tipul „Dacă pic, viața mea s-a terminat”, sau când verbalizează un sentiment profund de rușine și o teamă intensă că îi va dezamăgi pe cei dragi. La nivel fizic și comportamental, când copilul nu mai poate dormi nopți la rând, refuză să mănânce sau plânge din senin din cauza presiunii, clar nu mai vorbim de emoții utile, ci de o suferință care are nevoie de sprijin și reasigurare din partea familiei. CITEȘTE ȘI: Evaluarea Națională la română. Profesoară: „Foarte mulți elevi citesc superficial cele două texte-suport, iar asta îi face să rezolve greșit primele cerințe”Ce fraze ar trebui să dispară complet din conversațiile cu copiii în această perioadă? Care sunt mesajele care cresc anxietatea și care sunt alternativele sănătoase?Părinții, de multe ori din dorința de a-și motiva copilul, spun fraze de genul: „Trebuie neapărat să iei peste 9 (sau să intri la liceul X), altfel ai învățat degeaba patru ani” sau „Nu mai plânge, lasă emoțiile, că doar nu te duci la tăiere! E doar un examen, lasă prostiile” ori „Dacă nu ești atent și ratezi examenul ăsta, o să ajungi să regreți toată viața / nu o să ajungi nimic”.Dar efectul în mintea copilului este exact invers: îl blochează și îl panichează. Așadar, aceste fraze care se vor a fi motivaționale pentru copil, dar care în realitate au la bază anxietatea părintelui, ar fi bine să le înlocuim cu alternative mult mai sănătoase pentru mintea lui: „Eu am văzut cât ai muncit în toți acești ani și sunt mândru de efortul tău.” sau Văd că ai emoții mari și e normal să fie așa, înseamnă că îți pasă. Sunt aici cu tine și o să trecem și peste asta.” În ultimele 24 de ore, copiii nu mai au nevoie de profesori acasă. Acasă, copiii au nevoie doar de părinți.Mulți părinți sunt și ei foarte emoționați. Cum se transmite anxietatea adultului către copil și ce pot face părinții pentru a nu transforma propriile temeri într-o povară suplimentară?Da, de cele mai multe ori, părinții sunt mai emoționați decât copiii. Mamele, mai ales. Și în situația asta, este foarte ușor să le transmită celor mici din trăirile lor. Părintele este principalul model în viața copilului și este absolut normal ca trăirile și comportamentele lui să fie copiate. Copilul funcționează ca un radar care simte imediat tensiunea din casă, chiar dacă părintele încearcă să o mascheze. Însă adultul are obligația să-și protejeze copilul. Conștientizarea propriilor emoții este primul pas, ea îl poate face pe părinte mult mai responsabil în ceea ce privește mesajele și stările pe care le transmite mai departe. Când tu, ca părinte, înțelegi că frica îți aparține ție și nu are legătură cu capacitatea copilului, reușești să devii o ancoră de calm pentru el, nu un amplificator de panică. Iar dacă simțiți că emoțiile vă depășesc, cel mai sănătos lucru pe care îl puteți face este să vorbiți cu un alt adult. Cu partenerul, cu un prieten pentru a vă descărca acolo anxietatea, lăsând spațiul de acasă fără presiune pentru copil. CITEȘTE ȘI: De ce pierd elevii puncte la matematică la Evaluarea Națională, deși au învățat. O profesoară explică cele mai frecvente greșeli și ce merită recapitulat înainte de examenCe ar trebui să facă un elev pentru a intra cât mai calm și încrezător în sala de examen?În dimineața examenului, miza principală este conservarea energiei psihice. Creierul este ca o baterie: dacă îl descărcăm cu agitație și panică în primele ore ale dimineții, copilul va intra în sală deja obosit.Ce să facă? Păi, în primul rând, să plece din timp spre școală. În ziua examenului, nimic nu este mai dăunător decât frica de a întârzia. Această frică activează amigdala și sistemul limbic, iar răspunsul automant la stres este: îngheață, luptă sau fugi. Nu ne dorim niciuna dintre aceste stări cu câteva ore înainte de examen. Drumul trebuie să fie unul liniștit.Apoi, să își folosească corpul pentru a se relaxa. Dacă simte că îi bate inima foarte tare la intrarea în curtea școlii, poate încerca câteva respirații adânci: inspirat 4 secunde, expirat mai lung, 6 secunde. Astfel, transmitem creierului semnalul că este în siguranță. Menirea creierului este să ne țină în viață și în siguranță, consumând energie puțină – pentru că, creierul e un leneș. Reglându-ne respirația, îi transmitem că suntem bine, că nu suntem în pericol și astfel rămânem în zona logică și rațională a creierului, exact zona pe care avem mare nevoie să o folosim la examen.Ce să nu facă? Să reziste tentației de a răsfoi notițe și cărți în curtea școlii. Este cea mai mare greșeală pe care o poate face un elev. Acest obicei nu mai aduce nicio informație nouă și, mai mult decât atât, ce se întâmplă dacă dă peste un detaliu pe care simte că nu și-l amintește perfect? Se va panica, blocând prin stres și restul materiei pe care o știa foarte bine. Dimineața examenului nu mai este despre învățat, ci despre managementul emoțiilor. Copilul trebuie să intre în sala de examen ca un sportiv care a parcurs deja toate antrenamentele: cu capul sus și ochii la țintă!