În fiecare an, elevii primesc una dintre următoarele cerințe la subiectul al II-lea al probei scrise la Limba și literatura română din cadrul bacalaureatului: perspectivă narativă, rolul notațiilor autorului, relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice sau două modalități de caracterizare a personajului. Deși exercițiul valorează doar 10 puncte, poate face diferența dintre o notă bună și una foarte bună. Profesoara de Limba și literatura română Cristina Văduva, de la Colegiul Național „Sf. Sava”, explică, pas cu pas, cum trebuie construit răspunsul și unde apar cele mai frecvente greșeli.Proba scrisă la Limba și literatura română (proba E.a.) deschide examenul de Bacalaureat 2026. Elevii de la profilurile real și tehnologic susțin examenul pe 29 iunie 2026, iar cei de la profilurile uman și pedagogic primesc subiecte adaptate filierei urmate.Ce urmăresc evaluatorii la subiectul al II-leaSubiectul al II-lea este adesea considerat de elevi mai accesibil decât eseul de la subiectul al III-lea. Tocmai această impresie îi face însă pe mulți să piardă puncte importante. În realitate, evaluatorii urmăresc o structură foarte precisă, iar răspunsurile care sar peste anumite etape sunt depunctate chiar dacă ideile generale sunt corecte.Potrivit profesoarei Cristina Văduva, primul lucru pe care trebuie să îl înțeleagă elevii este că subiectul al II-lea nu verifică doar cunoștințele de teorie literară, ci și capacitatea de a construi un text coerent: „Fiind vorba de scrierea unui text, trebuie să se regăsească cele trei părți: introducere, cuprins și încheiere”, explică profesoara. CITEȘTE ȘI: BAC la Română: cum se rezolvă corect subiectul al III-lea, care îi sperie cel mai mult pe elevi. Recomandările unei profesoare de la Colegiul „Sava”Ce tipuri de cerințe pot apărea la subiectul al II-leaSubiectul al II-lea ar putea avea următoarele cerințe: analiza perspectivei narative într-un text epic;rolul notațiilor autorului într-un text dramatic;explicarea relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice într-un text liric;două modalități de caracterizare a personajului.„Subiectul al II-lea este despre menționarea fie a perspectivei narative (text epic), fie a rolului notațiilor autorului (text dramatic), fie a relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice (text liric), fie a două modalități de caracterizare (cerință întâlnită în cazul textului epic sau dramatic)”, precizează profesoara Cristina Văduva. Indiferent de cerință, punctajul este împărțit în două categorii. Șase puncte sunt acordate pentru conținut, iar patru puncte pentru redactare. Mulți elevi se concentrează exclusiv pe partea teoretică și uită că aproape jumătate din punctaj depinde de modul în care își construiesc răspunsul.Una dintre cele mai frecvente greșeli este începerea răspunsului direct cu exemple din text. Elevii văd cerința, identifică rapid câteva elemente și încep să le enumere fără să explice mai întâi conceptul cerut. Cristina Văduva atrage atenția că fiecare răspuns trebuie să înceapă cu o definiție sau cu o explicație a noțiunii analizate: La perspectiva narativă trebuie explicat ce reprezintă aceasta.La notațiile autorului trebuie precizat ce sunt și ce rol au într-un text dramatic.La cerința despre relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice trebuie prezentate caracteristicile textului liric și sentimentul dominant.La prezentarea celor două modalități de caracterizare, elevul trebuie să sesizeze (chiar din formularea cerinței) că în fragmentul dat vor exista indicii ale celor două modalități de caracterizare: directă (respectiv, autocaracterizare), făcută de narator sau de celelalte personaje și indirectă, prin faptele, limbajul sau vestimentația personajului.O altă eroare este lipsa concluziei. Mulți elevi consideră că după exemplele din text răspunsul este încheiat. În realitate, baremul urmărește existența unei încheieri care sintetizează observațiile făcute și evidențiază rolul elementului analizat. Din acest motiv, profesoara recomandă respectarea unei formule simple: introducere, cuprins și încheiere. Această structură funcționează indiferent de cerința primită la examen. CITEȘTE ȘI: BAC la Română. Cum se rezolvă corect subiectul I și unde pierd elevii cele mai multe puncte. Recomandările unei profesoareFormula universală pentru rezolvarea subiectului al II-leaLa prima vedere, aceste variante care pot apărea la subiectul al II-lea par foarte diferite. În realitate, toate urmăresc aceeași abilitate: capacitatea elevului de a înțelege un concept de teorie literară și de a-l demonstra cu ajutorul textului primit. Dacă cerința este despre perspectiva narativă, elevul trebuie să explice ce înseamnă aceasta, să identifice tipul de perspectivă din fragment și să susțină observațiile cu exemple din text.Dacă cerința este despre rolul notațiilor autorului, elevul trebuie să arate ce sunt notațiile autorului, să identifice exemple relevante și să explice informațiile pe care acestea le oferă despre personaje, decor, timp sau spațiu.Dacă cerința este despre relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice, elevul trebuie să identifice mesajul poeziei și să explice cum contribuie figurile de stil și celelalte mijloace artistice la transmiterea acestuia.Dacă cerința este despre prezentarea a două modalități de caracterizare, elevul trebuie să identifice trăsăturile personajului și să arate prin ce mijloace sunt evidențiate: direct, prin afirmațiile naratorului, ale altor personaje sau prin autocaracterizare, și indirect, prin fapte, limbaj, comportament ori vestimentație.Vestea bună este că, indiferent care dintre aceste situații apare la examen, elevii pot urma aceeași schemă de lucru. Evaluatorul urmărește același lucru: să vadă că elevul înțelege conceptul cerut, îl recunoaște în text și îl poate explica prin exemple concrete. Din acest motiv, profesoara Cristina Văduva recomandă folosirea unei formule simple de lucru, care poate fi aplicată indiferent de cerința primită la examen.Perspectiva narativă. Cum se rezolvă corect această cerințăAtunci când la subiectul al II-lea apare un text epic, elevilor li se poate cere să prezinte perspectiva narativă. Pentru mulți, formularea pare complicată, însă profesoara Cristina Văduva spune că răspunsul trebuie construit pornind de la o întrebare simplă: cine povestește și din ce poziție privește evenimentele? „Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului, unghiul din care acesta privește și interpretează faptele relatate”, explică profesoara.Primul pas este introducerea. Aici elevul trebuie să definească noțiunea de perspectivă narativă și să precizeze tipul identificat în text. Dacă relatarea este făcută la persoana a III-a, perspectiva este obiectivă. Naratorul știe tot ce se întâmplă, cunoaște gândurile și faptele personajelor și prezintă evenimentele fără să participe direct la ele. Dacă relatarea este făcută la persoana I, perspectiva este subiectivă. În acest caz, naratorul devine și personaj, fiind implicat afectiv în întâmplările prezentate.După definiție, urmează partea cea mai importantă: demonstrația pe text. Mulți elevi se limitează la formularea „textul este narat la persoana I” sau „textul este narat la persoana a III-a”. Acest lucru nu este suficient. Cristina Văduva recomandă identificarea unor exemple clare din fragment. Elevul trebuie să citeze forme verbale și pronominale care demonstrează persoana la care se realizează relatarea. De exemplu, pronume precum „eu”, „mie”, „noi” sau verbe la persoana I susțin existența unei perspective subiective. În schimb, folosirea persoanei a III-a indică o perspectivă obiectivă. Pentru un punctaj mai bun, elevul poate merge puțin mai departe și poate explica raportul dintre narator și acțiune. Dacă naratorul nu participă la evenimente, acesta este extradiegetic. Dacă este implicat în acțiune și devine personaj, este intradiegetic.La final trebuie formulată o concluzie. Nu este suficientă repetarea ideilor din cuprins. Concluzia trebuie să arate ce efect produce perspectiva narativă asupra modului în care cititorul percepe întâmplările și personajele. „Fiind vorba de scrierea unui text, trebuie să se regăsească introducerea, cuprinsul și încheierea”, atrage atenția profesoara Cristina Văduva. Cu alte cuvinte, răspunsul ideal nu este o listă de observații, ci un text scurt, coerent și argumentat. Exact aici se diferențiază lucrările care obțin punctaj maxim de cele care pierd unul sau două puncte aparent fără motiv.Notațiile autorului. Cum se rezolvă corect această cerințăAtunci când la subiectul al II-lea apare un fragment dramatic, cerința vizează aproape întotdeauna rolul notațiilor autorului. Mulți elevi se grăbesc să identifice indicațiile scrise între paranteze și să spună că acestea arată gesturile personajelor. Deși observația este corectă, ea nu este suficientă pentru punctaj maxim.Profesoara Cristina Văduva recomandă ca răspunsul să înceapă, ca în toate variantele de subiectul al II-lea, cu o definiție clară. „Notațiile autorului sunt o caracteristică a genului dramatic, fiind singurele intervenții ale autorului în text”, punctează profesoara. Această idee trebuie să apară încă din introducere. Tot aici elevul poate preciza că notațiile autorului oferă informații despre decor, despre timpul și spațiul acțiunii, despre mimica și gestica personajelor și contribuie la caracterizarea acestora.După introducere urmează demonstrația propriu-zisă. Aici apare una dintre cele mai frecvente greșeli. Elevii copiază două-trei notații din text și consideră că analiza este gata. În realitate, evaluatorul urmărește explicarea rolului acestora. Dacă într-o indicație scenică apare faptul că un personaj vorbește „emoționat”, „nervos” sau „ezitant”, nu este suficient să menționezi cuvântul respectiv. Trebuie explicat ce aflăm despre starea personajului și cum contribuie această informație la înțelegerea scenei. La fel se întâmplă și în cazul decorului. Dacă notațiile fixează locul acțiunii, elevul trebuie să explice cum influențează acesta atmosfera sau relațiile dintre personaje.Cristina Văduva subliniază că notațiile autorului pot avea mai multe funcții simultan. Ele pot indica decorul, pot fixa timpul și spațiul acțiunii, pot prezenta personajele și pot sugera stările sufletești ale acestora. Cu cât elevul identifică mai multe dintre aceste roluri în fragmentul primit, cu atât șansele de a obține punctaj maxim cresc.În partea finală a răspunsului trebuie formulată o concluzie. Aceasta poate evidenția faptul că notațiile autorului completează replicile personajelor și oferă informații esențiale care nu pot fi aflate doar din dialog. De fapt, tocmai acesta este rolul lor principal: să transforme textul dramatic într-un viitor spectacol, oferind actorilor și regizorului indicațiile necesare pentru punerea în scenă. Elevii care rețin această idee simplă vor avea mult mai ușor de construit răspunsul. În loc să enumere mecanic exemple, vor explica de ce autorul a ales să introducă acele indicații și ce contribuție au ele la înțelegerea textului.Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice. Cum se rezolvă corect această cerințăDintre toate variantele care pot apărea la subiectul al II-lea, aceasta este cea care îi sperie cel mai mult pe elevi, spune profesoara. Mulți cred că trebuie să facă o analiză literară complexă, asemănătoare eseului de la subiectul al III-lea. În realitate, cerința urmărește câțiva pași foarte clari, care pot fi aplicați aproape oricărui text liric. Potrivit profesoarei Cristina Văduva, răspunsul trebuie construit tot sub forma unui text cu introducere, cuprins și încheiere.Primul pas este introducerea. Aici, elevul trebuie să precizeze că se află în fața unui text liric, adică a unui text în care autorul își exprimă în mod direct ideile și sentimentele prin intermediul unui limbaj artistic. De asemenea, este importantă identificarea sentimentului dominant și a elementului care îl provoacă. Poate fi vorba despre iubire, nostalgie, admirație, tristețe, melancolie, speranță sau bucurie. Important este ca sentimentul identificat să fie susținut ulterior prin exemple din text.În cuprins începe analiza propriu-zisă. Primul element care trebuie precizat este tema poeziei. Elevul trebuie să răspundă la întrebarea: ce aspect al vieții surprinde poezia? Natura, iubirea, timpul, copilăria, moartea sau condiția umană sunt teme care apar frecvent în textele date la examen. După temă poate fi comentat și titlul, dacă acesta oferă indicii importante despre mesajul textului. Un alt pas recomandat de Cristina Văduva este identificarea tipului de discurs. Elevul trebuie să observe dacă poezia are caracter confesiv, prin exprimarea directă a trăirilor, sau dacă este construită ca un monolog adresat unei persoane, unui obiect ori unui element al naturii.Abia după aceste observații se ajunge la ceea ce cere efectiv exercițiul: formularea ideii poetice. Aici apar cele mai multe dificultăți. Mulți elevi confundă ideea poetică cu tema poeziei. Tema reprezintă aspectul cu caracter de generalitate din viața de zi cu zi. Ideea poetică reprezintă mesajul sau atitudinea poetului față de acel aspect al vieții surprins. „De exemplu, două poezii pot avea aceeași temă – natura –, dar idei poetice diferite. Într-una, natura poate fi prezentată ca spațiu al armoniei și al liniștii. În alta, poate deveni simbol al trecerii timpului și al fragilității existenței”, explică profesoara.După formularea ideii poetice urmează analiza mijloacelor artistice. Elevul trebuie să identifice și să comenteze figurile de stil relevante: epitete, metafore, personificări, comparații sau repetiții. Atenție însă: simpla enumerare a figurilor de stil nu aduce punctaj maxim. Fiecare exemplu trebuie legat de ideea poetică și de sentimentul transmis. La finalul cuprinsului se poate face referire și la elementele de prozodie: rima, măsura versurilor și ritmul, atunci când acestea sunt ușor de identificat.Încheierea trebuie să reia mesajul general al poeziei și să arate modul în care mijloacele artistice contribuie la transmiterea acestuia.Două modalități de caracterizare a personajului. Cum se rezolvă corect această cerințăAceastă variantă apare în cazul textelor epice sau dramatice și le cere elevilor să prezinte, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a unui personaj. Potrivit profesoarei Cristina Văduva, chiar formularea cerinței oferă primul indiciu: elevii trebuie să caute în fragment exemple de caracterizare directă și indirectă.În introducere, este recomandat să fie precizat tipul personajului și locul pe care acesta îl ocupă în acțiune. „Respectând cele trei părți ale unei compuneri, e de dorit ca, în introducere, elevii să ofere informații despre tipul de personaj, dat de locul pe care acesta îl ocupă în acțiune: principal sau secundar, explicând motivul (exemplu: este personaj principal, aflându-se în centrul atenției/al acțiunii). Cu siguranță fragmentul este ales în așa măsură, încât să ofere informații despre statutul social; deci, vor căuta în text acele formulări care arată ce face personajul în viața de zi cu zi”, sfătuiește profesoara.În continuare, trebuie identificate pasajele care oferă informații directe despre personaj. „Vor selecta acele formulări care oferă precizări ale naratorului sau ale altor personaje despre aspectul fizic sau comportamentul personajului. În acest caz, vor menționa că pasajele respective reprezintă modalități de caracterizare directă – este foarte important să precizeze cine face acea mențiune. Există posibilitatea ca însuși personajul să facă menționări cu privire la propria persoana, caz în care va fi vorba de autocaracterizare”, spune profesoara.Pentru caracterizarea indirectă, elevul trebuie să urmărească limbajul folosit de personaj, „caz în care poți înțelege în ce relație se află cu celelalte personaje, adică poți sesiza atitudinea politicoasă/admirativă sau nu, poți sesiza nivelul de educație”, explică profesoara, și faptele, comportamentul acestuia, care pot evidenția, de exemplu, altruismul, zgârcenia, dorința de răzbunare, generozitatea etc.În partea finală a răspunsului, elevul poate formula o concluzie despre tipologia personajului și despre imaginea pe care autorul o construiește prin aceste modalități de caracterizare. „După identificarea trăsăturilor de caracter, elevul poate preciza și tipul de personaj în care acesta se încadrează: avar, ambițios, altruist, justițiar, naiv, oportunist etc. Această observație poate aduce un plus de profunzime răspunsului”, punctează Cristina Văduva. Pentru un răspuns foarte bun, se poate menționa și dacă personajul este dinamic, adică se transformă pe parcursul acțiunii, sau plat, dacă rămâne neschimbat.Cele 4 puncte pe care mulți elevi le pierd fără să-și dea seamaLa subiectul al II-lea, șase puncte sunt acordate pentru conținut și patru pentru redactare. Mulți elevi consideră că aceste patru puncte sunt „aproape garantate”, însă realitatea din lucrările de examen arată exact contrariul. Potrivit profesoarei Cristina Văduva, punctajul pentru redactare este acordat separat și poate face diferența dintre o notă bună și una foarte bună. Primul punct este acordat pentru exprimare îngrijită. Asta înseamnă folosirea limbii literare, evitarea formulărilor neclare și construirea unor enunțuri corecte.Al doilea punct este acordat pentru logica înlănțuirii ideilor. Cu alte cuvinte, răspunsul trebuie să fie un text coerent, nu o colecție de observații scrise la întâmplare. „Trebuie să se regăsească cele trei părți: introducere, cuprins și încheiere”, subliniază profesoara Cristina Văduva.Ultimele două puncte sunt pentru ortografie și punctuație. Aici apar cele mai multe probleme. „Atenție: două sau mai multe greșeli înseamnă zero puncte”, avertizează profesoara.De aceea, înainte de a preda lucrarea, elevii ar trebui să își lase măcar un minut pentru o verificare rapidă. De multe ori, o virgulă lipsă, o literă omisă sau un cuvânt scris greșit poate costa mai mult decât o idee insuficient dezvoltată.Elevii care înțeleg ce urmărește baremul și exersează această structură înainte de examen au șanse mari să obțină punctaj maxim, indiferent dacă primesc un text epic, dramatic sau liric.Acesta este cel de-al treilea articol din seria de ghiduri pentru proba scrisă la Limba și literatura română de la BAC 2026, realizată împreună cu profesoara Cristina Văduva. Articolul despre rezolvarea corectă a celui de-al III-lea subiect, este disponibil AICI. Rezolvarea corectă a subiectului I de la proba scrisă la examenul de Limba și literatura română de la BAC 2026 este disponibil AICI.