Nu Eugen Tomac și echipa lui tehnică ar fi trebuit să alerge zilele acestea pe holurile Parlamentului în căutarea unei majorități. Mandatul de premier ar fi trebuit asumat și negociat de PSD și PNL. Numai că cele două mari partide par în aceste momente tributare unui stil de a face politică din anii ’90. Anul e însă 2026, iar în paralel, un elefant se face tot mai mare în cameră.
Nu sunt puțini cei care se întreabă ce a fost în mintea lui Nicușor Dan de a ales să-l nominalizeze de Eugen Tomac drept candidat la funcția de prim-ministru al unui „guvern tehnic”. Cătălin Tolontan vorbește despre un joc periculos al președintelui. Gabriel Bejan a echivalat decizia prezidențială cu o anulare a alegerilor parlamentare, la nici doi ani de la anularea prezidențialelor. Alții afirmă, pur și simplu, că avem de-a face cu o moarte a democrației. Până și candidatul însuși a spus în primul său interviu că ar fi vrut să vorbească „despre o altă persoană, o altă conjunctură și o soluție politică”.
În principiu, toată lumea are dreptate. Guvernele tehnice/tehnocrate sunt lipsite de o legitimitate electorală și actionează în logica unei impunități politice. Or, acest lucru nu este compatibil unei democrații funcționale, chiar și în cazul unor mandate de scurtă durată ale unor astfel de Cabinete.
