În aprilie 2026, rata șomajului în România a fost de 6,3% – cu 0,2 puncte procentuale mai mică decât în luna precedentă, după ce Statistica a revizuit cifrele pe martie (de la 6,1% la 6,5%).
Concret, 6,3% înseamnă 512.100 de persoane cu vârsta între 15 și 74 de ani care nu au un loc de muncă, îl caută activ și sunt disponibile să înceapă să lucreze – aceasta este definiția oficială a șomajului conform Biroului Internațional al Muncii (BIM), metodologia folosită de toate țările europene pentru comparabilitate. Cu alte cuvinte, nu toată lumea fără job e „șomer” în sens statistic: dacă nu cauți activ de lucru, nu ești numărat.
Față de acum un an, situația s-a înrăutățit: în aprilie 2025 erau 501.900 șomeri, deci am adăugat circa 10.000 de persoane în plus față de aceeași perioadă a anului trecut. Este o diferență relativ mică în termeni procentuali, dar suficient de semnificativă ca să indice că piața muncii și-a pierdut din avânt.
O țară care nu și-a revenit complet din anii negri
Graficul de mai sus spune o poveste clară: România a trăit două momente de criză majoră pe piața muncii.
