Un studiu publicat în Frontiers in Psychiatry în 2025 a analizat evoluția anxietății în familii și a concluzionat că, în cazul în care părinții prezintă tulburări de anxietate, există o probabilitate semnificativ mai mare ca și copiii să dezvolte, la rândul lor, anxietate.
Transmitem copiilor anxietatea noastră prin detalii aproape invizibile: felul în care reacționăm la știri sau situații neprevăzute, cât de mult vorbim despre pericole, cât de des anticipăm situații care pot degenera.
Efectul bumerang: în aceste situații copiii ajung să nu mai spună adevărul părinților, deoarece consideră că aceștia nu-l pot duce, tocmai pentru că par să devină anxioși la orice tip de stres.
Un mediu părintesc îmbibat de anxietate poate aduce copiilor de azi, adulților de mâine, episoade de anxietate. Dar există și o corelație inversă: anxietatea copiilor poate amplifica anxietatea părinților.
Autorii recentului studiu din Frontiers in Psychiatry vorbesc despre „bidirectional associations between parent and child anxiety over time”. Altfel spus, anxietatea circulă în familie ca un fel de „curent emoțional”: uneori vine de la părinte la copil, alteori merge în sens invers, de la copil la părinte.
