Cândva un contributor important al industriei de armament din România, Uzina Mecanică Orăștie mai este parte din industia de profil doar cu un cod CAEN. Captivă într-un cerc vicios de management provizoriu, numiri politice și lipsă de comenzi militare, compania supraviețuiește la limită, din producție civilă. Liniile de producție de armament sunt dezasamblate și în conservare, iar infrastructura se prăbușește sub greutatea birocrației și a dezinteresului autorităților de la București. O poveste nu foarte SAFE despre industria română de apărare.
- articolul continuă mai jos -
Nicolae Staicu a intrat pe poarta Uzinei Mecanice Orăștie în această dimineață la fel cum a făcut-o în ultimii 40 de ani. Doar că nimic nu mai e la fel.
„În ’89 eram 5000 de angajați. Și acum mai suntem 90. Îmi vine și să râd și să plâng…”, spune el, pentru G4Media.
Când s-a angajat aici, pe 1 septembrie 1986, uzina era cel mai mare angajator din orașul cu puțin peste 20.000 de locuitori. Se produceau aruncătoare de grenade AG7 care mergeau aproape în exclusivitate la export.
