Există un moment specific în fiecare primăvară când cineva deschide un dulap, scoate o cutie de carton și rămâne nemișcat. Nu pentru că nu știe unde să pună lucrurile. Ci pentru că în cutie e o jachetă pe care n-a mai purtat-o de șase ani, un bilet de avion dintr-o vacanță cu cineva cu care nu mai vorbește și o cană cu un mesaj care cândva făcea sens. Curățenia de primăvară tocmai a încetat să mai fie curățenie.
- articolul continuă mai jos -
Creierul nu face diferența dintre oameni și obiecte
Cercetările în neuroștiință arată că, atunci când oamenii formează atașament față de obiecte, se activează aceleași zone cerebrale ca în cazul relațiilor interpersonale. Cu alte cuvinte, din punct de vedere neurologic, despărțitul de o bluză veche poate declanșa același tip de reacție emoțională ca o pierdere umană, mai mică, dar din același tipar.
De aceea, atașamentul față de obiecte e o extensie naturală a proceselor emoționale și cognitive umane. Deși poate îmbogăți viața oferind confort și un simț al identității, poate contribui și la dezordine și la distres emoțional.
